Am învățat de la 2 băieți și o fată că așa realități diferite trăim. Și așa idealuri, visuri și așteptări opuse nutrim.

Mă uitam la ei. Doi copii de 4 ani și jumătate și unul mai mare decât ei cu 4 ani. 2 băieți și o fetiță.

Cum cresc împreună dar au visuri și așteptări de la viață total diferite.

Cum, chiar dacă stau la un loc, trăiesc de fapt, în lumi paralele.

Cum realitatea și idealurile uneia sunt de neînțeles pentru unii. Și invers.

Ce prezintă perfecțiunea absolută pentru băiețelul cel mic, reprezintă un lucru atât de ne-necesar pentru fetița de-o vârstă cu el. Își declară permanent că nu se înțeleg unul pe altul. Și totuși se înțeleg bine.

Ei, băieții, vorbesc despre supereroi. Și știu atâtea lucruri. Știu ce puteri dețin toți cei 1548644 de eroi, ce pot face, ce slăbiciuni au, ce costume poartă, cum pot schimba lumea, dacă sunt buni, dacă sunt răi.

Și au impresia că pentru toată lumea acesta este cel mai de interes subiect. Că nu există altceva mai interesant. Vorbesc cu entuziasm și patos și multă cunoaștere iar dacă părinții și bunicii mai mimează interesul pentru subiect deși îl consideră de-a dreptul plictisitor, ea, fetița le-a zis verde-n față că astea sunt numai prostii ce zic ei acolo.

În primul rând se vede pe fața ei, cum strânge ochii și strâmbă din nas a plictiseală de câte ori aude de criptonită, pânze de păianjen, costume cu mușchi, hulk, avangers și altele.

 

Și Radu ca să o convingă ce lume minunată este aceasta a super-eroilor, ia telecomanda, dă pe youtube și zice cu voce tare, în timp ce tasta:

B….A…, evident vrând să scrie BATMAN, să o dea pe spate cu ale lui caracteristici.

Și ea, auzind B….A…, efectiv se înviorează. Își duce colțurile gurii în sus și un zâmbet senin îi acoperă fața mică.

BA….LET, cauți, Radu? Poți să scrii și ”Spărgătorul de nuci” este preferatul meu.

Ea vrea să se facă regină. Și nici nu concepe că va deveni altceva în viața aceasta. Orice i-ar spune Radu.

Alege și tu altceva, ceva care să depindă de tine, să mergi la facultate, să înveți acel lucru. Regina e mai greu să ajungi.

Greu? Cum să fie greu? Nu trebuie decât să mă căsătoresc cu un rege. Și să locuiesc într-un castel. Și să am servitori. Ce ți se pare greu?

Tudor, vărul ei, de o seamă cu ea, se va face spion când va fi mare.

Iar zilele trecute, îmi spune:

Ema îmi tot zice că o să locuiesc într-un castel când o să fiu mare! Dar eu înțeleg, ce să caute un spion la castel?!?

Pentru că ea nu concepe că altcineva și-ar dori altceva de la viață.

Adică, de ce? Să poți să alegi să fii regină, să ai palat și servitori și tu să te faci spion, să alergi ca un câine toată ziua, să înveți limbi străine și când te întorci de la muncă, nici măcar să nu ai un castel unde să-ți petreci nopțile.

Eu o să propuuuun un joc, le zice ea băieților.

Și-n timp ce spune asta, ei deja își dau ochii peste cap. Eu sunt Aurora. Tu ești regele Ștefan și Tudor, tu, servitorul.

Până să termine propoziția, Tudor are un fel de cădere nervoasă.

Nu maaaaai poooooot. Nu mai supoooort jocurile astea.

Iar ea, vădit uimită, cu ochii mari, răspunde calm:

Dar de ceeee?

Lumi paralele. Asta trăiesc ei, chiar în momentul în care stau unul lângă altul.

Știi, lumea eroilor este imaginară. Adică noi ne închipuim că există dar ei de fapt nu există în realitate, spune Tudor, luând-o la discuție serioasă.

Păi normal, la ce ne trebuie?!?

Ei la nimic, că supereroii nu fac parte din realitatea ei.

Numai castele și regine ai în capul ăla,  o mustră și Radu deunăzi. Altceva nu te interesează nimic. Nu asculți nimic din ce zic.

 

Căci atât de diferiți suntem. Și așa realități diferite trăim.  Și așa idealuri și visuri opuse nutrim. Și lucruri atât de diferite ne fac fericiți. Ori ne trebuie pentru a fi fericiți.

Ce este bine pentru unul reprezintă cea mai proastă alegere pentru altul.

De asta nu cred eu și nu am crezut vreodată într-un adevăr general ori într-o rețetă perfectă, luată de la alții de a-ți trăi viața ori de a fi părinte, că tot învârtim discuția în jurul copiilor. Pentru că perfecțiunea unuia este corvoada celuilalt.

Adică, uitați cât de importanți sunt supereroii pentru un băiețel și cât de ne-necesari și plictisitori i se par aceiași supereroi fetiței de lângă el.

Așa realități diferite trăim. Și așa idealuri, visuri și așteptări de la viață opuse nutrim…