Noi locuim în București. Pe un bulevard aglomerat. Înțesat de școli, grădinițe, spații comerciale, parcuri, spitale și farmacii. Este o forfotă și-un ”du-te vino” în permanență. Și poate, și pentru că trăim „în aceste condiții” zi de zi, referitor la acest subiect, am fost și suntem cei mai precauți oameni pe care îi cunosc.
Din martie până în mai, am ieșit doar o dată pe săptămână la cumpărături și atunci cu maximă pudență.
Când s-a anunțat că de pe 11 martie se închid școlile, mama era la noi, la București. Imediat am considerat necesar să plece acasă, la Medgidia, că doar nu o să stea în acest focar de infecție, ceea ce a și făcut.
Nu am trimis copiii acolo, nu ne-am dus nici noi, deloc. Și nici din casă nu am ieșit până spre sfârșitul lui mai. Când ne-am dus la Medgidia.
Și acolo, în Medgidia, deși știam că noi nu am intrat în contact cu nimeni de 3 luni întregi, ce credeți?
Mi-era aproape rușine să ies și pe stradă, să nu creadă lumea că am venit de la București cu virus cu tot. Că doar în București au anunțat la televizor că sunt sute de cazuri, în Medgidia nu au anunțat la televizor de niciun caz, nu?
Ne-am întors la București și tot așa ne-am continuat vara, cu maximă prundență- ieșiri rare, spre deloc, mască, mâini igienizate, produse și ambalaje spălate și tot așa, că doar suntem cei mai responsabili oameni pe care îi cunosc, v-am zis. Și locuim într-un cartier aglomerat tare în București, orașul cu sute de cazuri de covid active.
Am plecat 2 săptămâni în concediu, am călătorit tot responsabil, am purtat măști și-n aer liber dacă ni se părea că-i multă lume și ne-am distanțat mult mai mult decât recomandările în vigoare.
După aceste 2 săptămâni, ne-am dus la Medgidia (profitând și că e casa goală, deci nu întâlnim cu bunicii), unde suntem și acum.
Și-n continuare, eu cu aceleași griji, să păstrăm distanța, să nu îmbolnăvim cu cineva, că doar venim de la București. Unde sunt sute de cazuri active și-n fiecare zi se mai adaugă vreo 200. În Medgidia nu e niciun caz. Aceasta e impresia noastră.
Și eu așa precaută și responsabilă, cum sunt eu la București, că doar auzim de sute de cazuri pe zi, aici, în orașul în care ai impresia că nu sunt cazuri, nu mai sunt chiar așa precaută.
La București, spăl sticla cu iaurt înainte să o bag în frigider, că sigur cineva bolnav a atins-o înainte, că doar sunt sute de bolnavi acolo.
La Medgidia așa cum iau sticla de pe raft o bag în frigider, că doar nu sunt aici bolnavi.
Și mai devreme, în timp ce eram eu în Kaufland, cu mască până la ochi, mâini dezinfectante din minut în minut, cu grijă să nu ating decât ce știu sigur că voi cumpăra, că doar vin de la București, să nu îmbolnăvesc pe careva, m-a lovit în moalele capului. Brusc, așa, uitându-mă consternată în jur:
Kaufland mai aglomerat, ca în acest oraș mic, nu am văzut niciodată.
Nu aveai loc să treci, te frecai de oameni efectiv. Care nu purtau masca doar pe gură, că doar nu sunt cazuri aici.
Noi, la București, tot la Kaufland ne facem cumpăraturile, deci pot compara exact.
În București, Kauflandul-ul nostru e de câteva ori mai mare decât acesta de la Medgidia și de câteva ori mai liber.
Azi, la coadă aveam în față, la casă, 12 persoane. Persoane care veneau de la muncă, de acasă, de la plajă (că tot e aproape), ajunse cu maxi taxi, trenul, mașina, taxiul ori pe jos.
La coadă nu se păstra nicio distanțare nici în fața, nici pe lateral. Că doar nu suntem la București, să avem atâta grijă. Nu auziți ce zic ăstia la știri, că iar au fost 200 de cazuri în București? De Medgidia nu zic la știri, o fi cel mult, inclus acolo la statisticile din Constanța, dar asta doar dacă luăm situația la puricat.
Și acum sincer, dacă cineva aici în Medgidia are simptome simple, nu se duce din prima la testare, că trebuie să te duci la Constanța pentru asta, găsești loc greu, te gândești că poate fi o răceala ori gripă banală. În București, la primele simptome, ai sărit cu testul și izolarea, că doar sunt sute de cazuri.
Și-n timp ce stăteam (cam) lipită de alții, care nu (prea) purtau masca corespunzător, cu unicul gând, să nu îmbolnăvesc pe cineva, că doar vin de la București, m-a lovit:
Dar dacă mă îmbolnăvesc ei pe mine?
Că, și-n acest oraș mic sunt sigură că sunt deja multe, poate chiar foarte multe cazuri. Și mult prea puține testări. Că oamenii tind să nu respecte regulile, pentru că nu simt pericolul așa ca-n București, unde auzi de sute de cazuri. Că acum, dacă ar prezenta situația pe cartiere, ar fi ca la Medgidia, statistic vorbind.
Că, dacă, azi cineva în Kaufland-ul de aici avea Covid, sunt șanse mari să ne fi dat la toți. Că era mult, mult mai aglomerat decât Kaufland-ul meu din București. Iar distanțarea nu se respecta nici pe sfert cât se respectă în București.
Și tot așa, că aș putea continua până mâine dar ați prins ideea.
Să nu lăsăm garda jos, să nu trăim cu impresia că la mare ori la țară, în orașele mici, Covid nu există doar pentru că nu anunță la televizor, zilnic, câte cazuri active sunt.
Este peste toooooot.
Și, dacă nu respecți aceleași reguli cu care ești obișnuit, sunt șanse mai mari să te îmbolnăvești fix în locurile în care te aștepți mai puțin.
Sursă foto: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment