În trecut am încercat și tare ne-a epuizat- vacanța all inclusive cu copiii mici

Acum mulți, mulți ani, înainte de a avea copii, am fost noi doi într-o vacanță la mare all inclusive. Relaxant ni s-a părut, de stat la piscină, de jucat polo, de băut o bere, de stat liniștiți la masă, de făcut plajă. Vacanță potrivită pentru familii cu copii mici, mai ales, judecând după o privire-n jur. Cu spectacole, dansuri și program de distrat copiii non-stop.

Zgomot și agitație mare. Dar relaxant pentru noi de urmărit marea zarvă din vârful șezlongului.

Și ne-am zis:

Pfoa, când o să avem copii, genul acesta de vacanțe vom face și noi. Ia uite ce distracție.

După 4-5 ani de la constatarea aceasta, s-a născut primul nostru copil iar prima vacanță la mare am făcut în anul următor când avea 1 an și jumătate. Nu la all inclusive, că nu eram convinși de reușita unei asemenea vacanțe.

Anul următor, pe când avea 2 ani și jumătate am încercat varianta all inclusive dar un hotel micuț, noi eram doi, el era unul, să zicem că fost ok dar departe de ideea de vacanță la mare cu stat pe plajă și jucat în nisip, pentru că programul all inclusive ne ținea mult la piscină și  la clubul de joacă.

Apoi s-a născut și al al doilea copil, în primele lui 2 veri, am petrecut vacanța la mare, clasic, distanțaț, liniștit și relaxant, atât cât se poate cu copiii mici.

Iar acum doi ani, pe când copilul cel mic avea 2 ani și 9 luni și cel mare 6 ani și jumătate, ni s-a părut o idee excelentă vacanța la mare ultra all inclusive, să nu ridici niciun deget și nu altceva. Gândit, zis și făcut, am plecat în Antalya.

Piscine mici și mari, tobogane cu apă, mai line sau mai întortocheate locuri de joacă, înăuntru și afară, mese, gustări, înghețate, sucuri, clătite, vate de zahăr,  muzică, dansuri, spectacole, stimulare auditivă, olfactivă, vizuală și gustativă din zori până-n….ceilalți zori.

Știți conceptul- ideal, foarte odihnitor și relaxant pentru mulți, obositor tare pentru noi, cu copiii noștri cei mici. (Sunt sigură că pe măsură ce cresc copiii, ni se va potrivi genul acesta de vacanțe. Și după ce trece covidul, poate facem o nouă încercare că acum avem copii mari:)

De ce mi s-a părut atât de obositor

În primul rând ne obosea tare ”luatul mesei”

Era un restaurant mare, cu o variatate culinară extraordinară, cu mese și afară și înauntru. Cu restaurant pentru copii, cu preparate fără sare, fără condimente, carne de toate felurile, garnituri mii iar de desert nici nu mai zic.

Intram în restaurant, unde mișunau dintr-o parte-n alta sute de oameni și tot atâtea sute de copii.

Ne așezam la masă și unul dintre noi, rămânea să o țină ocupată. Celălalt aducea mâncarea pentru el și pentru copii. Se întorcea și apoi se ducea celălalt. Își aducea și el mâncarea. Între timp, un copil rămânea fără apă. Ne duceam după apă. Zumzet și forfotă incredibilă.

Ne întorceam cu apa unuia, celălalt voia castravete, că uite au, vede și el. Și parcă mai bine mănâncă pepene, nu mai vrea paste și la desert ce au? Dar stai că poate vedea și el. Cât se ducea să se uite, cu greu te chinuiai să nu-l scapi din ochi, printre sutele de oameni. Unul dintre noi se ducea după el, celălalt rămânea să mănânce și apoi făceam schimb.

Și uite așa, uite cum un moment relaxant de altfel pentru noi, chiar și cu copii mici- masa la restaurant- era din start obositor.

Cu un înainte, deci cu copiii și mai mici, dar pe o plajă mică tare și restrasă din Grecia, comandatul mesei și servirea ei la mica tavernă de pe plajă era un moment de liniște. În primul rând stăteam la masă împreună și nu pe rând, ne jucam cu copiiii, îi mai trimiteam pe plajă, mai construiau un castel de nisip, se întorceau la masă, mai vorbeam, mai râdeam, mai desenam, toți patru împreună, și nu pe rând.

 

Apoi cu toate locurile de joacă și vârstele lor diferite, ne despărțeam și aici.

Unul cu un copil într-o parte, celălalt cu alt copil, în altă parte, ne mai întâlneam la masă :))

După masă și joacă, mergeam la piscină. Plină ochi. Unul voia să înoate cu aripioare, altul să se dea în tobogan dar îi era frică singur, animatorii draguți îmbrăcați în animale fioroase tot culegeau copii de de toate șezlongurile. Ai noștri nici vorbă să-i bage-n seamă. Cum, necum, după 3 mese și vreo 10 gustări, se făcea seară.

Ai noștri se culcă devreme, la 8,30 urcam în cameră, duș, povestea de seară și apoi somn.

Fix când noi stingeam lumina, un pic peste ora 21, afară începea ”Minidiscoteca pentru copii”, ce ținea pînă pe la ora 24. Și era firesc să fie așa, că mulți copii se culcă târziu, având în vedere că peste zi era cald tare.

Una peste alta, noi tot ne-am simțit bine, copiii s-au distrat dar de obositor, ni s-a părut obositor. Și am zis că vom mai reveni în asemenea vacanțe când mai cresc un pic copiii. Ca să bucure de muzică, tobogane, gustări, joacă, piscină și plajă, fără să le mai făcă ochii-n cap la melc 🙂

Până atunci, plajele mai izolate și mai puține comerciale, cu nisip fin și fără alte atracții par varianta ideală și de mijloc, mulțumitoare și relaxantă și copiii (noștri) mici și pentru părinții lor.

Adică, și mai pe scurt, pentru noi vacanța ideală la mare este una distanțată cum se recomandă în pandemie. Pentru noi, toate așa ar trebuie să fie :))

Să auzi valurile, nu muzica, să simți nisipul sub picioare și sub unghii,  să mănânci mai puțin și să bei mai mult, să fie linișteeee și pe cât posibil să nu fie nimeni vreo 10 metri la stânga, la dreapta, în față sau în spate :))

Deci anul acesta ne-au venit mănușă recomandările de distanțare impuse :))

 

 

Dar a fost excelent și anul trecut

 

Pentru voi și copiii din dotare, care este variantă ideală de vacanță la mare?

 

About the Author

Anca Arau
Author with 387 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc