Ne-am izolat 10 zile, acasă, și după 14 zile de la contactul foarte direct cu un covid pozitiv, ne-am și testat. Negativ la noi. Dar perioada asta, parcă a fost ca un ”preview”. Sper să nu, dar pare că lunile următoare, așa o să le trăim. Din 14 în 14 zile.
La asta mă gândeam.
Stai că încep școlile. La fiecare caz pozitiv cu care te-ai intersectat, o să gândesți, hai să treacă 14 zile, să fie fim siguri.
Prima zi, a doua zi, a cincea zi, Haaaapciu, Aaaoleeeu, Noroc, a șaptea zi, o noua zi, Azi mă doare capul, sunt așa obosităăăă. Dar gâtul nu te doare, nimic, nu?, a unsprezecea zi, a treisprezecea, hai că pare cu noroc. Am scăpat.
Noi facem parte din categoria de oameni repsonsabili, referitor la acest subiect și am avut grijă cu cine ne-am întâlnit, dacă nu pentru noi, măcar pentru cei din jurul nostru, mai ales bunici.
Suntem responsabili, fără să o dăm în extrema cealaltă, de neieșit din casă.
Am evitat, desigur, locurile aglomerate dar am fost și în vacanță și la munte și mare. Am mâncat la restaurant, am stat la hotel. Și după ce am venit de la mare, că la munte a fost izolat, chiar ziceam, ce credeți?
Hai să treacă 14 zile, să fim siguri, că mai știi?
Au trecut.
Și acum 2 săptămâni, într-o sâmbătă, m-am dus cu Radu la o prietenă. La curte. Și s-au jucat copiii toatăă ziua. Afară dar nas în nas. Era foarte cald, au transpirat. Au bătut mingea. S-a ridicat praful, au strănutat. Am plecat acasă. Obosiți dar bucuroși că ne-am revăzut.
Nu, de data asta chiar NU am zis, hai să treacă 14 zile, ca să fim siguri.
Că nu am făcut ceva mai deosebit decât face R. la antrenamentul de aikido, din parc. Decât că durat mai mult :))
Marți, după sâmbăta asta, i-am dus pe copii la bunici, la Medgidia.
Doar i-am lăsat și m-am întors în București.
Chiar la primul semafor din București, cel de la Cora Pantelimon, mă sună prietena de mai sus să-mi zică că i-au dus pe copii la testare, de control, că a fost un caz, un contact, la echipa lui de sport.
Și doar ce au primit rezultatele.
Pozitivi amândoi copiii la testul SARS-Cov2-RT-PCR
Cred că ar trebuie să ne izolăm, testăm cei care am intrat în contact sâmbătă.
Și am făcut stânga-mprejur și m-am întors la Medgidia. Am sunat-o pe mama că vin să îi iei, neliniștită, pe de o parte, că au apucat să petreacă 3 ore împreună și liniștită un pic de altă parte, că de sâmbătă până marți, au trecut doar 3 zile, teoretic sunt șanse mici ca noi, dacă ne-am infectat să transmitem mai departe.
I-am luat pe băieți, am revenit la București și am rămas în izolare, Evident că ne-am izolat. Fără ieșit din casă deloc. Nici măcar nu a fost greu. Nici foarte speriați nu am fost.
Doar realiști- sunt șanse mari să fim pozitivi. Copiii au alergat, râs, transpirat, strănutat. Și după aceste 14 zile de la contactul foarte direct cu doi copii pozitivi, ne-am testat. Și imediat cum am primit rezultatele azi, le-am și făcut bagajele. Să se ducă la bunici. În ultima săptămâna de vacanță. Foarte siguri de data asta că nu Covid 🙂 Că na, așa te gândești mereu.
Și-n toată perioada aceasta, exact la asta mă gândeam:
Oare cum o fi când încep școlile?
Și auzi că tatăl colegului de bancă al copilului tău are un coleg de birou cu Covid.
Nu te gândești:
Hai să treacă 14 zile, să fim siguri că nu i-a dat tatălălui copilului, și copilul mai departe, colegilor lui.
Și tot așa.
O să ne trăim toamna și anul școlar, din 14 în 14 zile, vă zic.
Sursă foto: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment