Vai, ce am uitat!

Azi mă întreba o prietenă de când nu mai doarme Tudor, la prânz

Aaaaa, pffff, nici nu mai știu, am uitat!

Am uitat, deși s-a întâmplat undeva în ultimul an, cred. El are acum 5 ani și aș zice că până la 4 a dormit, totuși, la prânz. Dar nu sunt sigură.

Am uitat.

Ieri îmi povestea o prietenă de bebelușul ei și în timp ascultam, încercam să-mi amintesc dacă noi îi schimbam scutecul noaptea și cum au fost primele nopți. De câte ori se trezea? Câți mililitri de lapte mânca? Câte scutece uda?

Am uitat.

Acum o săptămână, mă întreba o altă prietenă despre diversificare.

Păi știu sigură că a fost clasică, că am început cu legume dar altceva nu mai știu.

Am uitat.

Am uitat la ce vârstă s-au rostogolit, ce cuvinte au rostit pentru prima dată, când au spus mama, ce impresii au avut din prima vacanță, ce au mâncat prima oară, ce fructe le-au plăcut, le legume le-au displăcut, când a fost prima lovitură serioasă, când le-au ieșit dinții. 

Aproape am uitat și dacă au avut colici și cum s-au născut:))

Nu au avut. Așa zic. 

Am uitat de când dorm legat noaptea, de când au renunțat la lapte, de când au trecut de la 3 somnuri la 2 și apoi la 1 și apoi la niciunul.

Am uitat. Vai, ce am uitat și ce probleme importante mi se păreau la momentul respectiv. Adică de viață și de moarte, nu așa oricum.

Mă întreabă o prietenă dacă și ai mei la 3 ani erau tot cu ”NU-ul” în brațe, dacă refuzau hainele alese de mine, dacă se spălau pe mâini și pe dinți, fără scandal.

Am uitat.

Vai, ce am uitat. Și copilul meu cel mic are abia 5 ani.

Câte grame de carne mâncau, cum pasam piure-ul, ce le dădeam la gustare, de când am introdus sarea în alimentația și apoi zahărul. De când au renunțat la pampers sau de când dorm împreună.

Am uitat.

Dar știți ce e cel mai interesant, că în timp ce le completam albumele lor de bebeluși, cu amintiri din primii ani, mereu îmi spuneam:

Nu știu de ce pierd timpul cu asta, că oricum nu o să uit niciodată că primul dinte i-a ieșit la 6 luni jumate, că a mers la 10 luni ori că s-a dat cu schiurile la 7 ani.

Cum să uiți așa ceva?

Am uitat.  Pentru că, pe cât de importante ni se par ”realizările” acestea la momentul lor, pe atât de lipsite de orice temei par după ce au trecut.

Am uitat.

Dar am notat tot :)) Și dacă îmi dă cineva examen din bebelușeala lor, îl trec cu brio.

Pentru că, chiar dacă am uiat, le-am documentat primii ani, așa că am după ce să învăț :))


Sursa foto: Photo by Matt Walsh on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 395 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc