Copiii noștri care știu de toate, mai puțin ce să facă ”în cazul puțin probabil…”

Ieri, când ne întorceam de la munte, în mașină, copiii urmăreau Fixiki, episodul apărut vineri seara. Era despre ce să facă în cazul în care izbucnește un incendiu. Și care sunt pericolele, și că un incendiu poate izbunci și de la un șemineu, dar și de la un fier de călcat rămas în priză, precum și de la orice scânteie, în contact cu ceva inflamabil. De exemplu, artificii în contact cu niște șervețele.

Și Nolic îl învăța pe micul Tom ce ar trebui să facă, cum ar trebui să folosească extinctorul, cum să se ferească etc. Cel mai important lucru pe care micul Tom trebuie să-l rețină, este să se îndepărteze cât de mult poate de sursa focului și să apeleze imediat numărul unic de urgență,112.

Și cum ascultam eu din față așa, mă gândeam că și noi avem extinctoare și la bucătărie și pe holuri, dar nu ne-am învățat copiii cum să le folosească. Și nici ce să facă în cazul în care izbucnește focul.

Copiii noștri știu adunări, scăderi și înmulțiri la 5 ani, culorile la 2, ordinea planetelor la 6, 50 de cuvinte în engleză la 3 ani, toate speciile și subspeciile de plante, toți reprezentanții regnului animal, se descurcă excelent pe telefon de la 4 ani, dar câți știu numărul unic de urgență?

Știți cum vedem în filmele americane copii mici, mici, mici, singuri cu bunica acasă, bunicii i se face rău, copilul pune mâna pe telefon și sună la 911. Nu știe copilul să dea prea multe detalii, poate intră și în panică, este foarte speriat, dar apelul a fost înregistrat și bunica salvată.

Copiii noștri știu adunări, scăderi și înmulțiri la 5 ani, culorile la 2, ordinea planetelor la 6, 50 de cuvinte în engleză la 3 ani, toate speciile și subspeciile de plante, toți reprezentanții regnului animal, dar câți copii știu ce e de făcut dacă se rătăcesc sau se îndepărtează de părinți?

Pe principiul ”dar mie nu mi se poate întâmpla, că eu nu îl scap de ochi” nu prea îi învățăm cum și ce să facă în cazul unor evenimente nefericite. Pentru că, nu prea ne gândim că la fel de important ca ”nu te îndepărtezi de mine” de care știe orice copil este să îi învățăm și ”dacă te pierzi, asta ai de făcut” te duci la un om în uniformă (paznicul din mall, din parc, din Kaufland), îți păstrezi calmul, spui cum te cheamă, cum se numesc părinții, numărul de telefon.

La școală, imediat după ce învață să scrie și să citească, copiii învață ecuații cu necunoscute, sintagma propoziției, despre clorofilă și compuși chimic, dar mai puțin cum și pe unde să traverseze stradă. Da, bineînțeles că ei știu că pe la trecerea de pietoni, dar să li se repete de multe, multe ori să nu alerge, să se angajeze în trecere doar după ce s-au asigurat că mașinile au oprit, să nu poarte căști și să nu stea cu ochii în telefon când traversează, să poarte haine sau stickere reflectorizante, ca să fie cât mai vizibili când este întuneric ori vreme închisă. Și să li se repete toate acestea până le vor învăța cel puțin la fel de bine ca definiția fotosintezei.

O prietenă care locuiește la Bruxelles, îmi povestea că din clasele mici, acolo, orele de înot sunt obligatorii. Toți copiii trebuie să învețe să înoate. Pentru siguranța lor, căci, la nivel mondial, înecul la copiii mici este cauza principală de deces prin accident.

Copiii noștri știu adunări, scăderi și înmulțiri la 5 ani, culorile la 2, ordinea planetelor la 6, 50 de cuvinte în engleză la 3 ani, toate speciile și subspeciile de plante, toți reprezentanții regnului animal, dar toate acestea devin inutile în cazul unui eveniment potențial periculos.

La noi nu prea se pune accent pe educația pentru siguranță, nici la școală, nici acasă. Pentru că, „noua ni se poate întâmpla”, pentru că ”nu îi lăsăm nesupravegheați”, pentru că ”noi conducem prudent”, pentru că așa am crescut și noi, părinții lor.

Câți învățători știu să acorde primul ajutor?

Câți părinți știu să facă manevra Heimlich?

Câți adulți recunosc semnele unui atac cerebral?

Câți copii știu ce să facă în cazul unui cutremur?

Câți tineri știu să facă masaj cardiac?

Știți cum în avion, indifierent de câte ori ai zburat, înainte de zbor este obligatoriu ca personalul să înstruiască pasagerii cu ”în cazul puțin probabil….”?

Fix așa, ar trebui să se întâmple și la noi.

Indiferent câți copii ai născut, să nu pleci din maternitate, fără să asculți ce e de făcut în caz de înec cu lapte sau de convulsie febrilă. În cazul puțin probabil…” Să nu termini grădinița, fără să știi cum să te ferești de pericole pe stradă. Să nu termini școala, fără să știi cum să folosești un extinctor. Să nu ajungi adult, fără să știi să acorzi primul ajutor.

Copiii noștri știu adunări, scăderi și înmulțiri la 5 ani, culorile la 2, ordinea planetelor la 6, 50 de cuvinte în engleză la 3 ani, toate speciile și subspeciile de plante, toți reprezentanții regnului animal, dar câți sunt învățați cum să acționeze în cazul puțin probabil…?

 Foto: Stock Images

About the Author

Anca Arau
Author with 412 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives

Mulțumesc și mulțumesc