Știți cum într-o viață de mamă strângem o grămadă de amintiri? De la primul body, la șuvița de la botez. Ori primii ochelari de soare. Ori ursulețul de pluș. Globuri și decorațiuni de Crăciun personalizate ori primele sau chiar toate mărțișoarele și felicitările pe care le primim la început de primăvară.
Acestea din poza de copertă sunt numai cele primite de acest 8 martie. Făcute de ei, la școală, respectiv grădiniță. Înmulțiți-le cu 10 ori fiecare de când e părinte și le pune bine, acolo-n noptieră. Poate nu păstrăm chiar tot, doar de-un cufăr tot se adună.
Că sunt parte din ei, dar mai ales din noi. Poate păstrăm brățara din spital. Sau tenișii ăia mici de îi prinzi în jumătate de palmă, sau costumul de botez. Lumânările în care au suflat. Păturica fără de care nu adormea. Sau, în cazul nostru, feohnul.
Și aseară, după ce s-au culcat copiii, mă întreaba soțul meu, oare ce am lua cu noi, dacă am fi nevoiți să plecăm. Dacă ar trebui să ne părăsim casele, mai mult sau mai puțin în fugă? Să plecăm din țară, din calea unui război. Ce am lua cu noi?
Păi, exact ca și cum am pleca în vacanță, îi răspund. Un troler, cu 2-3 schimburi de haine. Laptopurile, actele toate, ale casei și personale, 2-3 cărți, tableta, și asta e, câte o să-ți încapă într-un portbagaj de mașină?
Dap, așa, dar dacă pleci cu gândul că nu va mai fi nimic aici, nu va mai exista casa, nu mai recuperezi nimic, cam așa cum pleacă oamenii din Ucraina, zice el?
Păi oricum nu avem nimic de valoare, ce am putea să mai luăm?
Pozele. Albumele foto, răspunde el.
Aaaaa, da, stai așa, și fesul ăla bleu pe care i l-au pus lui Radu pe cap, imediat cum s-a născut. Și blugii ăia mici de se miră Tudor că a fost vreodată așa mic. Și ursul cu mirosul lui de bebeluș, și…
Și m-au trecut fiori. Un război nu distruge doar prezentul și afectează viitorul. El distruge și trecutul. Și tot ce știi, și cunoști, și păstrezi, și vrei să-ți amintești.
Anca Arau
Leave a Comment