Despre MINE & Despre BLOG

Jurnalul lui Radu

admin Jun 6, 2018 0 Comments

Facebook
Twitter
Google+
Pinterest

About the Author

admin

Author with 0 posts

More about admin

Related Articles

Recordul zilei: 40 secunde ca să obțin o programare la doctor (p)
Ce ușor se crește un copil….din poze
Experți fără voie, dar de nevoie (p)

Leave a Comment

Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.

Notify me of new posts by email.

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Caută pe site

Blogu-i și pe facebook, ce credeați?

Blogu-i și pe facebook, ce credeați?

Email Address

Categorii

Gânduri între rânduri (154)
Interviuri&Povești (19)
Parinți și copii (212)
Timp liber (18)
Utile (44)

Despre mine&blog

Confidențialitate
Despre MINE & Despre BLOG

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

#cemaiziceradu

Peretele cu fotografii

Cele mai recente postări

Anca Arau

Archives

Archives

Cică dacă nu ai facebook, nu exiști. Am și eu ca să ne împrietenim mai ușor

Instagram Feeds

anca.arau

Acest Everest din viața noastră. Liftul. Și ale

Acest Everest din viața noastră. Liftul. Și ale lui butoane. Cucerit, cu răbdare, perseverența și mare entuziasm, buton cu buton, de jos până sus.

La început, părea ceva intangibil, imposibil de ajuns la buton, ca să-l cheme, să ne ducă jos. Cereau în brațe, și-l chemau de acolo.

Apoi, s-au cățărat pe ușă, și așa câș, cu degetul cel mai lung, reușeau să-și păstreze un echilibru precar și să-l cheme, repeds, singuri.

-Ai văăăăăzuuuut? Nu-mi vine să cred, am ajuuuuuns! Singuuuuur.

Apoi au urmat butoanele din lift. Întindeau mână, încercând să atingă parterul, de câte ori ieșeam din casă.

Pfooooai, când au ajuns la parter, am zis că-mi stă inima-n loc de mândrie și uimire.

S-au certat pe lift, pe cine-l cheamă, cine apasă, cine deschide ușa, cine-o închide dar apoi s-au înțeles, și-au respectat rândul și s-au bucurat de fiecare centimetru 'mai sus'. Unul dintre ei l-a cucerit de tot. Ajunge până peste butonul STOP, care este peste etajul 10.

-Oaaaa, ai văzuuuut? Mai știi când nu ajungem nici să-l chem?
-Mai știu.

Și mai devreme, când am ieșit în parc, a trecut la butoane Tudor. La începutul anului ajungea la parter, acum câteva luni până la 1, azi până la 2.

-De fapt ajung si la 3 dar trebuie să stau un pic pe vârfuri. Dar ai văzuuuut cum ajung?

-Am văzut! Nici nu-mi vine să cred.

-Da, dar pânăăă la Zeeeeceee! (noi stăm la etajul 10) Când o să ajung? Cât mai durează?
-Caaaammm, mmm, un clipit scurt din gene!
Ce?

#viataintrerosusialbastru

Biscuiții aceștia cred că vor rămâne în amin

Biscuiții aceștia cred că vor rămâne în amintirea lor ca 'biscuiții copilăriei lor', așa cum îi aveam noi pe aceia șprițați.

De fapt, sunt sigură:) Și când o să fie la casele lor, o să la fac acești biscuiți cu muștar, că să-și amintească de gustul copilăriei și le trimit pachet cu trenul, uberul ori avionul, depinde unde o să locuiască 😀

De câte ori facem, avem chiar și același glume, mereu.
Radu: Faaaci biscuiți cu muștar?
Tudor: Cu muștar, da, nu cu muște....hahahahaha....(Eric din carte zice că-s cu muște)

Se și vede, de fapt cum e cartea ruptă, la această pagină, de cât de des a fost citită și gătită această rețetă.

Pentru copiii voștri care credeți că va fi gustul copilăriei lor? Așa cum sunt pentru noi, nucile umplute, cornulețele, pâinea cu ou ori biscuiții șprițați?

#viataintrerosusialbastru

Copilul care învață cum se sară gardul. Speră

Copilul care învață cum se sară gardul. Sperăm doar la propriu :)
#viataintrerosusialbastru

Când ești Thor, superorul cu ciocanul magic dar

Când ești Thor, superorul cu ciocanul magic dar îți amintesc brusc că ai și mâncare de făcut 😀
#viataintrerosusialbastru

Nu-mi doresc să intru în nicio polemică, că e

Nu-mi doresc să intru în nicio polemică, că e normal să avem păreri diferite dar doaaaamne, cât se discută despre aceste flori la început de an școlar (nu vorbesc de anul acesta, când sunt alte condiții) ci de toți ceilalți ani.

Câtă înverșunare pentru niște flori.

Câte statusuri, pline de năduf, că nu mai renunțăm la acest obicei, că uite reminescențele comunismului, că obligație, că 'nu ne mai facem bine'

Și or fi reminiscențele comunismului, că uite, noi oferim flori și când se căsătorește cineva, alte țări nu au obiceiul acesta.

Totuși, mi se pare trist că cineva se simte obligat să ia flori și totuși, cumpără.

Eu, tot timpul, m-am gândit că a oferi flori este despre bucuria celui care oferă, în speță copilul nostru, în niciun caz a doamnei care primește 35 de buchete.

Nu oferim flori pentru a condiționa actul educațional, ci de drag că ne-am revăzut după o perioadă lungă . Și majoritatea le oferim cu drag, din drag și cu recunoștință.

Și dacă nu simțim bucurie când alegem un fir de floare, doamnei, atunci să nu mai alegem. Că nu ne obligă nimeni.
___

Repet, anul acesta e diferit, înțeleg că multe școli chiar au pus aceasta condiție, de a nu oferi flori (în contextul actual și noi am ales să oferim un singur buchet din partea tuturor, pe care l-am igienizat:D) dar discuțiile cu florile au existat mereu.

Și mie mi se pare că în sistemul de învățământ sunt atâtea hibe și neajunsuri, care trebuie să ne facă să ne înverșunăm rău și să supărăm tare și noi ne împărțim în tabere pentru niște flori frumoase :)

În ultima zi de vacanță, am revenit în București. Și zici că am revenit pregătiți de un lockdown 😀

Must. Vin. Suc de roșii. Zacuscă. Compot. Sos picant. Ardei iute. Nectar. Vișinată. Murături. Gem. Dulceață. Mere. Pere.

Ca să nu fie niciun dubiu că a venit toamna. Și cu ocazia aceasta, încep și școlile.

Mult succes! Să fie bine! Și cu emoții pozitive. Să rămâneți sănătoși fizic și emoțional. 🤗

Citesc acum: 'Cred că aceasta este povestea cea

Citesc acum:

'Cred că aceasta este povestea cea mai cunoscută din lume, pentru că este povestea fiecăruia dintre noi (*cu referirere la povestea biblică a primilor frați, Cain și Abel), este povestea simbol a sufletului omenesc.

Cea mai teribilă groază pe care o poate simți un copil este să nu fie iubit, și fiecare om din lume a simțit mai mult sau mai puțin ce înseamnă să fii izgonit.

Iar o dată cu izgonirea vine și furia, iar furia atrage după sine o faptă rea, răzbunarea pentru izgonire, iar fapta rea aduce păcatul- aceasta este istoria omenirii. Cred că, dacă s-ar exclude posibilitatea de a fi izgonit, omul nu ar mai fi ceea ce este.

Unui copil i se refuză dragostea după care tânjește și atunci bate pisica și își ascunde această tainică vină, un altul fură, crezând că banii îl vor face să fie iubit iar un al treilea cucerește lumea.

Așa e mereu: păcat, răzbunare și apoi un păcat și mai mare'

*La răsărit de Eden, John Steinbeck
_______
Deci pe scurt, unde dragoste nu e, nimic nu e :)

Pregătit pentru începutul anului școlar. La fel

Pregătit pentru începutul anului școlar. La fel ca autoritățile 😀
#viataintrerosusialbastru

Pe lângă scenariile cu școala, contextul epidee

Pe lângă scenariile cu școala, contextul epideemiologic și alegeri, se pare că se întâmplă și lucruri frumoase în Romania dar aflăm mai greu de ele că nu e mai e loc în newsfeed 😀

Totuși, s-ar putea să știți că săptămâna aceasta (8-13 septembrie) se desfășoară Turul României la ciclism (cea mai mare competiție de ciclism din țara noastră) și cu ocazia aceasta importantă, copiii mei au avut un mare, mare motiv de ceartă 😀 (din cauza unor accesorii pentru bicicletă primite)

Competiția e cam pe final, mai sunt 2 zile dar acum am apucat și eu să intru pe site-ul dedicat și e foarte fain.

Sunt peisaje așa frumoase. Și rețete tradiționale delicioase. Și trasee spectaculoase- se parcurg 800 de km și caravana ciclistă oprește în principalele orașe ale țării.

Deci dacă mai e loc și de altfel de știri ori competiții în această perioadă zbuciumată, vă spun spor la pedalat sau măcar vizionat, pe www.turulromaniei.com, pe TVR 1 și TVR3 sau pe pagina facebook Auchan.

🤳🛴🚲 #viataintrerosusialbastru

🤳🛴🚲
#viataintrerosusialbastru

#hazdenecaz 😷 Anul trecut, când Radu e încep

#hazdenecaz 😷

Anul trecut, când Radu e început școala (poza aceasta e din octombrie), era așa îngrijorat un pic, că nu îi cresc dinții din față, căzuți de multă vreme.

În martie, când s-au întrerupt școlile, aceeași situație cu dinții lui din față, nu voiau să iasa și pace, deși erau căzuți de aproape 1 an :)) ”Și la alți copii din clasă, tu știi ce repede le-au crescut?”

Între timp, de când s-au închis școlile până se deschid, i-au crescut de tot, și jos și sus, acum sunt mari până jos, respectiv sus. Dar cine să îi mai vadă anul acesta...:))

🥂Hai #noroc, să fie bine! Noi încă nu știm cum începe școala. Decât că începe cu toți dinții în gură. Asta e singura certitudine! :))

#karmaisabitch 😀

#viataintrerosusialbastru

Am lăsat la bunici 2 copii gălăgioși, și m-am

Am lăsat la bunici 2 copii gălăgioși, și m-am întors cu o plantă, pe care unde o pui, acolo stă și un urs care nu a scos niciun cuvânt, nu a cerut apă ori biscuiți și nici nu a întrebat din 10 în 10 minute când ajungem.

Și unde mai pui că am băut și un cappuccino fără să aud din spate (pentru că ocupanții sunt tot plante)

' Doamneeee, chiar trebuie să bei cafea? Foarte periculos! Iei mână de pe volan, mergem și cu viteză, e și aglomerat. Da' chiar trebuie să bei cafea?'

O duminică seara în tihnă, cum ar veni :)

De m-ar vedea Radu....😀

Ultima săptămâna de vacanță. I-am dus la buni

Ultima săptămâna de vacanță. I-am dus la bunici.

Trebuie să povestesc (diseara) cum acest plan ne-a fost dat peste cap, acum 2 săpt de o suspiciune de covid, din cauza căreia am făcut 800km într-o zi- i-am dus, i-am lăsat, m-am întors la Buc, m-am reîntors după ei. toate într-o zi, în 9 ore 😀

Ne-am izolat 2 săptămâni, ne-am testat, și i-am adus la bunici azi. Ca de ultima șansă, că după ce încep școlile, va fi cum au fost astea 2 săptămâni, cred 😀

#throwbackmemories 😀 #today2yearsago O familie

#throwbackmemories 😀 #today2yearsago

O familie mai numeroasa ne-a rugat să le facem o poza, ca să fie cu toții.

Le-am facut!

S-au simțit datori să ne întoarcă serviciul.

-Dvs nu doriț o poza toți 4?
- Aaaa, nuu, stați linișită, nu cred că stau ai noștri...
-Eeeiii, cum să nu stea? Haideți să aveți o amintire împreună...dați-mi telefonul
_____
Eu i-am zis:))))
#viataintrerosusialbastru

Tudor de dimineață s-a apucat să scrie. Și au

Tudor de dimineață s-a apucat să scrie. Și au curs rândurile fără oprire până a umplut toată tabla.

Gata, am terminat!
Dar ce scrie acolo?
Nu înțelegi?
Aaaa, nu chiar tot! 😀
Păi....și se întoarce cu fața la mine și explică fiecare rând:

Lasagna cu legume (eu nu am făcut în viața mea așa ceva dar poate ar trebui 😀)
Grătar și salată
Pește și orez
Paste cu pesto
Burger și cartofi prăjiți
Lava Cake
Înghețată
Cheescake
Aaaaa, și jos nu mai știu.

A, cum veni, nu îți înțelegi scrisul....

#DoctorÎlFac
#viataintrerosusialbastru

O poză de acum fix 1 an. În biserică. Surprinș

O poză de acum fix 1 an. În biserică. Surprinși de fotograful evenimentului. Pătrunși de taina sfântă a botezului:D

”Puteți să vă sufocați ori scoate ochii cât vreți dar să nu faceți gălăgie”. Și m-au ascultat 😀
#viataintrerosusialbastru

Pe ușa de la intrare, cu parte din magneții-suve

Pe ușa de la intrare, cu parte din magneții-suvenir din locurile vizitate, am format o inimă. Și în mijlocul ei, pun un magnet cu un mesaj:

'Poartă dragostea cu tine'

Și le zic băieților mei, că uite ce m-am gândit că ultimul lucru pe care îl văd de câte ori pleacă de acasă, să fie o inimă mare cu amintiri din toate locurile vizitate, cu mesajul de mai sus.

-Nu m-am gândit minunat? întreb eu..

(Băiat 1, 8 ani): Doamne ferește!!!
(Băiat 2, 5 ani): Dar nu înteleg, nu puteai să îi pui pe margine, chiar trebuia să faci inimă?
(Băiat 3, 37 ani): O să pice ca muștele magneții ăia.

Eu rămân la părerea mea că un mesaj minunat, pe care să îl iei de câte ori ieși din casă, dar n-ai cu cine, frate...😀

Ce au învățat băieții mei, vara aceasta. Dacă nici Marie din Pisicile Aristocrate, nu știe ce zice....

Cum negociază copiii, micul dejun. -Deci, ăăă

Cum negociază copiii, micul dejun.

-Deci, ăăăă, da, trebuie să mănânci ceva! Mă gândeam să îți fac așa- pâine, cașcaval, șuncă (am zis că-l dau gata) și ardei, adică un sandviș.

-Îhm, da, bine. Dar fără șuncă că nu-mi place.

-Ook, pâine, cascaval si ardei. E bine așa, mă duc să îți fac.

-Da! Dar poți fără cascvaaaaal?

-Păi asta înseamnă să mănânci doar pâine cu ardei.

-Da, dar ardei vreau separat. Mănânc mai târziu.

- Păi și rămâne doar pâine, Tudor...

-Poți să o prăjești?
_____
#cemaizicetudor

Azi, în curățenia mea generală prin sertare, a

Azi, în curățenia mea generală prin sertare, am dat de această poză. 2004 scrie pe spatele ei:D, eu cu Ariel :)

Pe vremea aceea nu știam că și cățeii au ziua lor internațională. Pe 26 august sărbătorim câinii de pretutindeni.

Voi aveți vreun sărbătorit în familie? :)

Load More... Follow on Instagram

Blog Stats

420,844 hits

Introduceți adesa de e-mail pentru a vă abona la newsletter.

Email Address

Date de contact

anca@ancaarau.ro

© Copyright 2018 Anca Arau. Powered by WordPress. Designed by Themewarrior