Toți copiii, măcar o dată în viață, vor fi victimele unui bully și la rândul lor vor fi agresori.
Și am încălecat pe o șa și v-am spus că pe băieți nu-i pozezi oricum, așa…
Dar ca să vedeți cum e omul ăsta, mă rog de ei să stea frumos la poze cu promisiuni și rugăminți și apoi tot astea parcă-mi plac mai mult :))) Că-s reprezentative așa 😀
Vai, ce am uitat!
Am uitat. Pentru că, pe cât de importante ni se par ”realizările” acestea la momentul lor, pe atât de lipsite de orice temei par după ce au trecut.
Așa mamă vreau să fiu pentru copiii mei, cum e ursul pentru Masha :))
El este idealul meu în parenting, vă zic! Ce cărți, ce sfaturi, ce mame cu de toate! Eu ca Ursul vreau să fiu.
Pandemia părinților cu copii adolescenți este cea mai grea, chiar dacă tot internetul vuiește de provocările părinților cu copii mici.
Eu sunt una dintre mamele de mai sus iar în această pandemie sunt recunoscătoare, tocmai pentru că sunt mama din aceste rânduri. Că am copii mici. Că pandemia ne-a închis în casă alături de niște copii încă mici.
Și, iar ați stat degeaba azi?
Că la sfârșitul zilei nici ouă-n frigider pentru omleta de mâine dimineața nu mai sunt, nici praful șters, nici temele copilului încărcate pe platformă, nici copiii zâmbitori, nici toate e-mailurile trimise, nici hainele scoase din mașină
CE? CÂT? CUM? UNDE? DE CE? După ce am testat primul program digital cu resurse educaționale complementare programei școlare.
Pentru a participa la acest webinar sau a testa varianta demo a platformei Cloubi, este necesară înscrierea aici: https://bit.ly/3mQAWdJ
De la mamele din comunitate, adunate. De ce mai râd părinții. Că, ce ne-ar fi viața, fără zâmbete :)
Pentru că, părinții cu copiii mici, poate dorm puțin, sar peste mese, beau numai cafea și au tălpile perforate de piese lego, dar de râs, râd mult. De fețe haioase, cuvinte stâlcite, expresii inventate.
Mii de poze stau mărturie că anii lui au trecut cu atâta bucurie. Amintiri despre primii 5 ani indexate într-un album foto.
Și parcă nu am realizat asta nicicând mai bine ca înainte de a cincea lui aniversare când am scotocit bine prin pozele cu el, care nu sunt organizate, nici măcar salvate din telefon.
Când copilul mic linge tălpi de pantofi, mai e cum e. Dar să se întâmple asta în aceste vremuri, pfoai!
Că nu e vorba că ți-e teamă de virus, neapărat, dar ne-am schimbat cu totul modul de a ne raporta la aceste gesturi:))