Dar ca să vedeți cum e omul ăsta, mă rog de ei să stea frumos la poze cu promisiuni și rugăminți și apoi tot astea parcă-mi plac mai mult :))) Că-s reprezentative așa 😀

Am uitat.  Pentru că, pe cât de importante ni se par ”realizările” acestea la momentul lor, pe atât de lipsite de orice temei par după ce au trecut.

Eu sunt una dintre mamele de mai sus iar în această pandemie sunt recunoscătoare, tocmai pentru că sunt mama din aceste rânduri. Că am copii mici. Că pandemia ne-a închis în casă alături de niște copii încă mici.

Că la sfârșitul zilei nici ouă-n frigider pentru omleta de mâine dimineața nu mai sunt, nici praful șters, nici temele copilului încărcate pe platformă, nici copiii zâmbitori, nici toate e-mailurile trimise, nici hainele scoase din mașină

Pentru că, părinții cu copiii mici, poate dorm puțin, sar peste mese, beau numai cafea și au tălpile perforate de piese lego, dar de râs, râd mult. De fețe haioase, cuvinte stâlcite, expresii inventate.

Că nu e vorba că ți-e teamă de virus, neapărat, dar ne-am schimbat cu totul modul de a ne raporta la aceste gesturi:))