Și amenințările au ”sezon”

Pe la mijlocul lunii august eram cu Tudor la groapa de nisip. El făcea un tort din nisip și căuta lumânări adecvate. O altă fetită făcea castele. Un băiețel construia din nisip drum pentru cele 3 mașinuțe. Și-un al patrulea copil, o fetiță blondă micuță stătea în picioare între ei. Părinți, bone și bunici la 10 cm de ei.

Fetița blondă, într-un impuls al momentului dă cu piciorul în formele atent așezate de fetița care-și construia castel și într-o clipă i-l năruie.

Se supără fetițele amândouă, bunica fetiței ”vinovate” își cere scuze mamei ”victimei” și apoi se întoarce către nepoțica ei:

Eiiii, neasptâmpărată ce ești tu! Dar lasă, că dacă nu ești cuminte, să vezi ce te trimitem noi la grădiniță! O să asculți acolo că altfel stai numai la colț.

Deci dacă nu ești CUMINTE, copile, te trimit la GRĂDINIȚĂ. Pentru că ești obraznic, eu te pedepsesc și te trimit la grădiniță. Amenințare de sezon. Augustul e luna amenințărilor cu grădinița cum decembrie e luna amenințărilor cu moșu` probabil 🙂

Toți ceilalți copii de la groapa de nisip păreau de vârsta ”începerii grădiniței”. Probabil toată vara au auzit povești de la părinții lor cum că în septembrie se vor duce într-un loc magic, unde un fel de mamă îi va primi în prag și-i va împrieteni cu alți copii frumoși. Se vor juca 2-3 ore, vor mânca, vor dormi și apoi iar se vor juca. După ziua asta minunată, mami sau tati vor veni să-i ia acasă și ei nu se vor da duși.

Nu știu dacă este o amenințare veche sau nouă (nemaiavând de ceva ani copil de grădiniță-grupa mică nu am dat importanță până acum), dar vă jur că numai în ziua aceea am mai auzit-o cel puțin o dată la supermarket și de atunci de câteva ori, o dată în vacanță. Toate amenințările de genul ”o să vezi tu la grădiniță” .

Și știu sigur că este o amenințare rostită cu bune intenții, de cineva care iubește sincer copilul căruia i-o adresează. Și mai știu la fel de sigur că persoana care amenința cu grădinița își dorește arzător ca ”amenințatului” să îi placă cartea. Să se ducă cu drag la școală și să învețe bine. Căci numai așa va reuși în viață.

Dar ce sentimente de bucurie să te încerce când luni de zile ai auzit că te duci la grădiniță pentru că nu ești cuminte? Educația asta trebuie să fie un bau-bau bănuiesc că își spune în copil în plină imaturitate emoțională, la vârsta la care imaginația lui zburdă pe câmpii și fricile sunt multe.

Și mi-i închipui pe copiii mici care toată vară au auzit că vor merge la grădiniță “pentru că sunt obraznici și acolo o să vadă ei” cum o fi prima zi de grădiniță. Trecând peste separarea de mama lui.

10 septembrie 2018. Prima zi de grădiniță a Evei, ”distrugătoarea” de castele de mai sus.

Își pune ciorăpeii albi printre lacrimi și suspine. Grădinița asta trebuie să fie un loc al terorii, dacă numai copiii obraznici se duc acolo. Dacă era cuminte se ducea în parc cu mami, nu la gradiniță, își spune în timp ce-și trage cu năduf ciorapii.

Își pune fusta bufantă din tul și-n timp ce suspină, îi promite mamei ei că va fi de acum, mereu cuminte. O imploră pe mami ”Să nu o trimită la grădi că nu mai aruncă cu nisip în copii”

Se încalță cu pantofii roșii de lac, cumpărați special pentru acest nou început și acum zbiară de dreptul:

”Nu vreeeeeeaaaaauuuu!O să fiu cuminteeeee”

Ea este Eva, fetița pentru care școala este o  corvoadă. Pentru că așa a învățat. Pentru că așa și-a setat așteptările.

La școala nu te duci ca să te simți bine ci ca să te-nveți minte.

Photo by Blaise Vonlanthen on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 184 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives