Doar pentru că o mamă are dreptate, nu înseamnă că cealaltă nu are

Să întrebi, să ceri sfaturi, să citești, să cercetezi, să te informezi, să te inspiri din experiențele altor familii, mi se pare absolut firesc și de ajutor.

Pentru oricine, în general, pentru proaspetele mămici, în particular.

Numai că, adesea, suntem tentate să considerăm ca soluție universal valabilă și adevăr general ce face, ce spune și cum procedează o altă mamă. Pe care o cunoaștem (bine) sau nu. Cu care semănăm sau nu. Cu care ne identificăm ori ba.

→Fără să ținem cont, o clipă, de cât de diferite suntem- pornind de la felul de a fi, la stilul de viață, de la idealuri, la personalitate, de la ce vrem, la cum vrem.

→Fără să ținem cont că ce a fost mai bine pentru o mamă, poate însemna cea mai proastă soluție pentru alta.

→Fără să conștientizăm că fiecare își dorește altceva de la viață, înainte sau după copii, că fiecare mamă are un alt sistem de valori la care se raportează.

→Fără să ne gândim o clipă că fericirea unei mame poate însemna o dezamăgire profundă pentru alta.

Pentru că, două mame se pot uita la același lucru și văd 2 lucruri total opuse. Amândouă văd bine.

Ce unei mame îi aduce mulțumire deplină, poate reprezenta motiv de frustrare maximă pentru alta, deci.

O mamă alege să stea acasă, cu copilul, 2 ani și se gândește cu groază la ziua când va reveni la muncă.

Altă mamă de-abia așteaptă să se reîntoarcă la muncă. Să fie și altceva, în afară de mamă.

Ambele sunt mame la fel de….mame, ca să zic așa!

Numai că, se mai întâmplă ca cele două mame să se transpună, una în locul alteia și să emită, judecăți total greșite, una, la adresa alteia.

Pentru că 2 mame se pot uita la același lucru, și, adesea, pot vedea lucuri total opuse.

Pentru că noi nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. (Anais Nan)

O mamă alăptează 3 ani, alta 6 luni, alta deloc. Nu cunoaștem motivele celei din urmă, pentru că…nu prea e treaba noastră. 

Și în acest caz, toate cele de mai sus, sunt la fel de mame, desigur.

Unele mame aleg să împartă patul cu bebelușul, altele să plece în vacanțe și fără ei, unele aleg să stea acasă, altele să aibă bonă, unii copiii sunt trimiși la creșă, alții sunt crescuți de bunici….nimic corect sau incorect, dacă decizia (oricare ar fi ea, e luată cu inima împacată, ținând cont de dorințele tuturor celor implicați)

Daaaar, câteodată, s-ar părea că avem tendința să credem că știm atât de bine ce i se potrivește altei mame.

Fără să ținem cont că ce a fost mai bine pentru noi, poate însemna o decizie proastă pentru altă mamă.

Și, la orice altceva (până la copii), înțelegem că suntem diferite. Și ne acceptăm, cu ușurință, diferențele, fără să ne impunem cu orice preț, părerea.

Mie îmi plac bărbații bruneți, ție, cei blonzi.

O mamă vrea să trăiască la casă, în natură, în timp ce alteia, îi place frenezia și agitația centrului de oraș aglomerat.

Așa cum Ioana își dorește 3 copii, Sonia vrea 2, în timp ce Alexia nu vrea niciunul.

Mie îmi place albul, ție îți place negrul.

Așadar suntem atât de diferite.

Ce îmi aduce fericire mie, pentru tine poate însemna suferință și frustrare. Și atunci nu e cu siguranță, un model care trebuie ales.

Gata, închei, ”strigându-le” mamelor noi (mai ales)

→Să nu accepte ca soluție și ca adevăr general valabil, modelul altor mame atât de diferite de ele.

→Să țină minte, mereu, că suntem diferite la trup și minte, din cap până-n picioare.

→Și cel mai important, să nu uite, că prima regulă pentru penru a-i fi bine copilului este ca părinților lui să le fie bine.

Sursa foto: Photo by Lukas Eggers on Unsplash