Aproape 3 decenii, împreună: Bilanț

Dacă mi-aș folosi cuvintele ”poetice”, aș începe așa:

Era o zi de toamnă autentică.

Încă prea cald pentru șosetele mele albe, trei sferturi, cu ciucuri jucăuși într-o parte.

Încă prea cald pentru mâneca lungă a uniformei mele pepit.

Încă prea copil pentru șorțul cu volane bufante.

Incomod cu părul prins stâns.

Pășeam cu pași nesiguri pe covorul de frunze arămii.

Pașii, deloc apăsați, lăsau totuși, un foșnet îndelung în urmă.

Și atunci, în marea de copii și mulțimea de părinți, l-am zărit pe EL.

Cu privire timidă și rucsac mare. Ne-am privit fugar și am știut!

Numai că aș minți:)))

Nu l-am zărit pe P. până în clasa a 5-a. Adică l-am zărit doar cât să constat că e cu două capete mai mic decât mine! În rest, eu îmi vedeam de înălțimea mea!

Prin a 5-a totuși, am devenit prieteni, ceea ce era destul de ne-comun, pentru vârsta aia. Mai mulți băieți și fete am devenit prieteni adică, nu numai noi doi. Dar tot ne-comun era.

Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut!

Prieteni, dar tot cu brațele îndepărtate, perfect întinse, către umerii celuilalt, dansam vreun blues ocazional.

Și din acel septembrie au trecut mai mulți zeci de ani. În care ne-am păstrat prieteniile și ne-am construit amintiri.

 ➡ primul revelion împreună, în gașcă, l-am petrecut în clasa a 8-a. Toată noaptea! La Gabi!

➡ ne-am petrecut din acea clasă a-8-a până în prezent toate revelioanele împreună. Dar mereu, în gașcă. La mine, la el, la  Gabi sau la Georgiana acasă, în Barcelona, Istanbul, Valencia, Budapesta, Amsterdam sau Baia-Mare.

 ➡ am dansat împreună dansul de 14 ani ai lui. Cu brațele perfect întinse, cum altfel? Avem chiar și casetă video, ce credeți?

Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu

➡ am chiulit împreună, la fizică și chimie și ne-am petrecut orele pierdute la Green’, trăgând de un ceai de 2000 lei.

➡ am fost la Bușteni, cu clasa noastră dragă, în iarnă, în a-11-a. Și apoi, în mai am fost la Jupiter. Am băut și am dansat! Am râs! Ne-a fost bine!

➡ ne-am petrecut aproape toate vinerile adolescentine la ‘Teacher’s’ unde dansam. Vineri seară dansam, după ce joi, tot aici, vedeam vreun film, aruncați pe canapelele cele albastre.

➡ ne-am petrecut zeci de majorate împreună. Și constatam mereu că ”ducem” mult la băutură. Lejer vreo 11 beri. Nah, eram capabili, ce să zic!

➡ ne-am împărtășit secrete, aspirații și am pus țara la cale ‘La Cais’ sau la ‘Gove’

➡ ne-am căsătorit. Am petrecut la ”La ScoicaLand”. Primul dans, împreună, în ”legalitate”, a fost pe cei ”2000 de ani” ai Pasărei Colibri. Ce plină de emoție melodie, nu?

De acum înainte ce mai contează, ești fără doar și poate ești a mea…

 ➡ am plecat doar noi doi, 3 ani, departe de toți prietenii buni, în altă țară. Ah, ce bine ne-am înțeles!

➡ am făcut împreună doi copii. Și din momentul acela am înțeles și mai bine hashtag-ul #familyovereverything.

💡 Am fost pe rând colegi, amici, prieteni, iubiți, logodnici, soț și soție, mamă și tată. Și azi suntem toate astea la un loc! Mai puțin colegi! Dar, oricum, mai mult decât prieteni și colegi în același timp nu am fost niciodată. Eu am ”prințipii”, nu mă combin cu colegii, ce credeți, voi?

Mă mai folosesc de vocea Laurei Stoica, pentru ultima oară în acest articol:)

Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc

Și acum, vă invit pe voi să-mi povestiți, cum a fost în cazul vostru. Cum și unde v-ați întâlnit jumătatea:)