Oricât de ciudat pare, ăsta-i ”secretul” unei zile de oboseală pentru mine, respectiv
→spălatul pe dinți după 2 ore de la trezire;
→băutul cafelei în pijamale;
→construitul de turnuri din lego duplo, cu părul nepieptănat;
→pregătitul micului dejun, înainte de aerisirea dormitoarelor, schimbarea copiilor în haine de zi și făcutul patului.
Deși sunt cea mai neorganizată persoană și sunt și destul de leneșă (în sensul că îmi place să stau și să pierd vremea destul de mult), toate cele de mai sus mă obosesc fantastic, îmi dau o senzație de agitație, de lucru neterminat, chiar dacă la ora 10 sunt toate făcute.
0
Pentru starea mea de bine, ordinea în care sunt făcute, contează.
Și asta dintotdeauna.
Și pe vremea când nu aveam copii, aveam o stare prostă așa toata ziua, dacă ”pierdeam” dimineața, adică dacă dormeam până la 11, să zicem.
Până mă trezeam, până mă dezmeticeam, până îmi beam cafeaua se făcea cel puțin ora 13. Iar senzația mea era că am pierdut toată ziua.
Rămâneam cu o stare de plictiseală și ne-chef în general.
Știu că pare ciudat că și dacă mă trezeam la 9 (ideal, când nu aveam copii), și înainte să mă așez pe canapea și să dau drumul la tv pe comedy central ori netflix mă îmbrăcam, îmi aranjam un pic părul, îmi dădeam cu un pic de rimel mi se părea că am câștigat toată ziua, chiar dacă până la ora 13 nu mă mișcam de pe canapea.
Adică pierdeam vremea, stând, față de exemplu de mai sus când aș fi dormit până la ora 13.
0
Ei, dar ce credeți?
Partea interesantă este că mereu am fost mai obosită în scenariul 1, în care mă trezeam la 11 și leneveam toată ziua în pijamale, decât cu trezitul dimineața (mai) devreme și lenevitul, în haine drăguțe, cu o față cremuită și cu păr ne-mătură.
Și la fel se prezintă situația și în era post-copii.
Copiii noștri se trezesc devreme, pentru că se culcă devreme.
Deci la 7 sunt în picioare. Vorbesc de vacanțe, weekenduri, când ar putea să doarmă mai mult. Deci forțat mă trezesc și eu la acest maxim 7.
Și câteodată se face 10 până acum să mă duc la baie să mă spăl pe dinți. De schimbat de pijamale nici nu mai zic.
Și cu greu am realizat că de fapt pe mine asta mă obosește, respectiv o dimineață lungă, în pijamale și succesiunea acțiunilor din primul paragraf.
Deci uitați cum zic eu: că sunt mame care sunt obosite pentru că au program de muncă solicitant și mai ales, pentru că ai lor copii nu dorm bine noaptea și:
→Mame care se simt obosite, pentru că nu cum să ajung la sală
→Mama care se simt obosite, pentru că nu au cum să iasă la o cafea cu prietenele ori să vadă un film.
→Mame care se simt obosite, pentru că nu au cum să facă un duș lung, în liniște.
→Mame care se simt obosite, pentru că nu pot citi nici măcar 3 pagini, la rând, din cartea de pe noptieră
→Mama care se simt obosite, pentru că nu pot termina un e-mail, fără să fie întrerupte.
→Mame care se simt mereu obosite, pentru că rămân într-o stare constantă de alertă, când sunt cu copiii
(fac o paranteză aici, mi-a povestit o prietenă că a citit undeva că nivelul de stres și alertă al unei mame care stă acasă și crește copii mici este similar cu nivelul de stres al soldaților din zona de confilct. Deci mai spuneți voi ceva :))
0
0
Și pe lângă toate mamele astea, mai sunt mame care se simt obosite (fără să fie) pentru că nu știu să se organizeze eficient, așa ca mine. Cică conștientizarea este primul pas către vindecare, așa că iată, recunosc public că nu știu să mă organizez. Că pierd timpul aiurea, că am o mie de gânduri, mereu, că sunt mereu în alertă (deși fără motiv), că nu știu de ce să mă apuc mai întăi (deși nu am multe pe listă), că sunt dezorganizată.
Totuși, până la urmă este uimitor cum am ajuns la concluzia asta, deși am pornit să scriu despre cu totul altceva.
0
Deci repet iar, pentru mine:
→Mă simt obosită pentru că sunt dezorganizată.
→Simt că nu am timp de nimic pentru că nu știu să mă organizez.
→Mă obosesc diminețile lungi, pentru că nu am plan clar și concis pentru ziua în curs.
→Mă simt obosită pentru că pierd timpul cam aiurea.
Știu că e oarecum ciudat, când există atâtea bloguri și articole motivaționale de oameni care ne inspiră cu adevărat pentru că reușesc să facă atât de multe lucuri într-o zi, să intrați la mine pe blog să citiți că mă simt obosită pentru că pierd timpul aiurea.
Eu voiam doar să vă spun că înainte de a aplica și a înțelege pe deplin ce povestesc oamenii care ne inspiră e important să conștientizăm de la ce vine starea noastră de oboseală, de alertă, de lucru neterminat, poate de stres.
Deși mi-ar plăcea să fiu și să fac măcar jumătate, din cât fac într-o zi alții (pe care îi apreciez), astăzi pot doar să recunosc:
0
0
Eu sunt Anca și nu știu să mă organizez*, deși cred cu tărie că o organizare eficientă este rezolvarea tuturor problemelor noastre (a mamelor, care de fapt nu au probleme reale)
*nu știu să mă organizez când vine vorba de programul meu, programul copiilor este respectat mereu, cel puțin în mare: ora de somn, seara este sfânta, ora de ieșit afară etc)
Astăzi recunosc asta și poate, cine știe, peste 1 an sau 2 puteți citi și la mine un articol cu ”cum reușesc să fac atâtea într-o zi”
Deci, cum ar veni, vă doresc o viață organizată! 😉
Sursa foto: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment