Ne-am gândit și răzgândit până am ales cele mai comune nume

Tati, pe tine te cheamă tot Arău, da?

Ce întrebare e asta măi, Radu?

Deci te cheamă la fel ca mine…

De fapt, Radu, pe tine te cheamă la fel ca pe mine, că eu sunt mai mare..

Hmmm, atunci trebuia să ne cheme ca pe mami..

(e diferență de o lună între noi doi)

Buun, deci Arău ne cheamă pe toți 4, asta nu e pe aleselea. Cu prenumele în schimb e altă mâncare de pește.

În august 2011, doctorul ecografist a concluzionat: O să aveți un băiețel!

Toate ca toate, fată, băiat, fie ce-o fi, nu prea ne interesa, dar noi ce nume îi punem unui băiat?

Adică la fete îmi plac atâtea nume. Îmi plăcea Anastasia, Ema, Miruna, Amalia, Ada, Natalia, Antonia..și asta fără să mă gândesc prea mult…

Dar la băieți? La băieți îmi plac iar multe nume, dar niciunul în mod deosebit. Cert este așadar, că e băiețel, deci ne trebuie un nume de băiat.

Am zis să fie un nume fără diacritice și ușor de pronunțat în toate limbile pământului, fără să fie pocit. Anca este un nume pronunțat corect în mai toate limbile (vizitate de noi, cel puțin:) La vremea aceea eram în Olanda și ni s-a părut un criteriu demn de luat în calcul.

Mie mi-a plăcut dintotdeauna numele Vlad, cu variațiunea Vlăduț când e mic (nu-mi explic nici acum de ce niciunul dintre copiii mei nu se numește Vlad:). M-am lăsat influențată de P. care mi-a zis că se pronunță greu în engleză.

Și de mulți ani îmi plăcea Matei. Dar la vremea când am rămas însărcinată (2011) mi se părea un nume atâââât de comuuuun. Mi se părea că pe toți noii bebeluși masculini îi cheamă Matei. Chiar si asa, doar, pentru atâta lucru, nu am renunțat nici noi la numele Matei. Numai ca ne-am gândit să îi mai punem un nume ne-comun. Și așa am ales Radu. Da, știu, nu știu pe ce lume trăiam…auzi ne-comun:))

Am fost foarte uimită să aflu că Radu este un nume comun…am zis că nu-și mai numește nimeni bebelușul Radu. Dar uite, că m-am înșelat. Printre David, Tudor, Matei iată că și Radu e la fel de comun.

Așadar primul născut Radu Matei.

Dar cum te cheamă pe tine, puișor?

Radu Matei!

Oooo, și Radu și Matei?

Păi și mami, cum te strigă?

Ursuleț!

(Radu, 3 ani, la supermarket)

La grădiniță, în grupa lui Radu, există, desigur și Radu și Matei (căci nah, nume comune, ce să-i faci), așa că el a devenit Radu Arău.

Când a venit vremea celui de-al doilea copil (2015), așa de convisă eram că vom avea tot băiețel, că la nume de fetițe nu m-am gândit deloc. Am zis că de data asta să facem o listă cu numele care ne plac amândurora și alegem numele comune din ambele liste.

Lista tatălui lui avea două nume: Tudor și Ștefan.

Lista mea arăta așa: Tudor, Filip, Călin, Victor, Alexandru, Ștefan, Rareș, Paul, Sebastian, Luca.

Pe Călin m-am gândit că l-ar pronunța stâlcit în alte limbi, ar fi ceva de genul Cheilin sau Collin.

Luca m-am gândit că nu merge așa de bine în asociere cu Arău.

Rareș am aflat că fusese ales și de prietenii noștri pentru băiețelul lor, care urma să se nască cu 2-3 săptămâni îniantea lui Tudor.

Filip și Victor nu prea îi plac lui P. Pe Victor îl asociază cu o persoană publică care îi displace profund (nu zic mai mult, că poate îmi citește blogul persoana respectivă:))

Pe Alexandru, Paul și Sebastian nici nu le-am mai trecut prin ochiul critic al tatălui lui Tudor.

L-am întrebat și pe Radu, în calitate de frate mai mare ce nume i-ar placea și ne-a răspuns că îi place Tudor.

Am hotărât deci că pe bebelușul nostru îl va chema Tudor Ștefan. Și am hotărât asta din luna mai 2015 (adică cu 5 luni înainte ca mezinul nostru să se nască).

Avem deci un Radu Matei și un Tudor Ștefan. Pe scurt un Radu și un Tudor. Și acum, 2 ani mai târziu pot să zic că așa îi încurcăm între ei, ceva de speriat. Pe Radu îl strigăm Tudor, lui Tudor îi spunem Radu. Ori or semăna numele astea doua între ele prea mult, ori creierii noștri sunt vraiște.

Radu, ție ce nume îți place cel mai mult?

RADU, cel mai mult. Șiiii, îmi mai place Silviu.

Păi și Tudor, nu îți place?

Hmmm, Tudor nu prea.

Păi când te-am întrebat înainte să se nască nu ai zis că-ți place mult?

Păi îmi place, da! Îmi place să-l cheme pe Tudor (al nostru), Tudor, nu-mi place să îi cheme pe alți băieți tot Tudor.

(Radu, aproape 6 ani)

Da, cumva sunt în asentimentul lui Radu. Îmi place ca pe copiii noștri să-i cheme Tudor și respectiv Radu, dar nu-mi place nici mie, că pe atât de mulți alți copii să-i cheme tot așa:D