Pe mami? Sau pe tati?
Aaaa, la fel! Nu știu.
Eeeei, nu se poate să îi iubești la fel!
Hai spune-mi că ei nu ne aud.
Peeeee maaaami!
O întrebare obișnuită, adresată de când lumea și pământul, unui copil. O primeam și noi când eram mici, o primesc și copiii noștri, o vor primi, cel mai probabil și nepoții.
Adresantul poate fi o vecină, o colegă, un bunic, o mătușă, un prieten, o învățătoare, un vânzător, un orice.
Cel care primește întrebarea este neapărat un copil, cel mai adesea cu vârsta între 2 și 6 ani. Adică în plină dezvoltare emoțională.
El, copilul, desigur că nu s-a gândit niciodată pe cine iubește mai mult. Îl iubește pe tati când îl face avionul și o adoră pe mami când îi citește, blând, povești, la culcare.
Dar acum că este întrebat și bine-educat el trebuie să răspundă. Zice în prima fază că îi iubește ”la fel”. Dar adresantul nu acceptă acest răspuns.
Nivelul copilului de discomfort crește. De ce trebuie să aleagă? Și să rostească cu voce tare, în fața unui străin?
Alege mami. Rostește cu voce tare. Și apoi, se mâhnește. Tati este atât de bun cu el. Și îl învață atâtea. Tati este amuzant și împreună se distrează așa de bine. Se simte vinovat.
Data viitoare alege tati. Și imediat după ce termină de rostit, se mâhnește iar. În sufletul lui se duce o luptă intensă. Cum să zică că îl iubește pe tati, când mami îi alină orice durere? Când mami este așa bună și blîndă mereu?
Și copilul nu înțelege de ce trebuie să aleagă. Alegerea aceasta lui nu îi provoacă decât discomfort. Nu știe pe care-l iubește mai tare, știe poate, pe care îl preferă într-un anumit moment. Se simte vinoat.
La o scară muuuult mai mică, desigur și el se poate simți ca Sophie, pe peronul gării din Aushwitz.
Pe peronul gării din Auschwitz, tinerei mame i se cere să păstreze un singur copil. Celălalt se va număra printre victimele crematoriului de la Birkenau. Alegerea e dureroasă. Sophie va fi incapabilă să uite vreodată că, pentru a-și salva băiatul a trebuit să își sacrifice fetița.
Sursă foto titlu: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment