Nu știu cum se face, dar noi, abia ieri îl pregăteam pe Radu pentru primul an de grădiniță.
Și o vară întreagă i-am citit și i-am povestit și ne-am întrebat ”cum o fi la grădiniță”?
Și i-am zis franc că:
”Prima zi de grădiniță
Printre grupa celor mici
Este plânsul la portiță
După mame și bunici”
-Lucia Muntean-
Și așa a fost.
Și lui Radu nu i-a plăcut.
Radu, îți place la grădiniță?
A, nuuuu! De-loc! Dar doamna e frumoasă..
Și dacă doamna era frumoasă, atunci am zis că e de bine. Zile bune vor veni curând.
Un clipit de gene mai târziu respectiv azi, Radu ne-a anunțat în cadru festiv, fără să-l pronunțe încă corect pe „r”:
Dragi părinți, frați surioare
Bunici și educatoare,
Noi, cei din grupa mare
Azi dăm ultima serbare!
Și asta a fost.
3 ani cât un clipit scurt de gene.
→Mașinuțele cu care construia parcări și garaje ieri, când începea grădinița zac acum uitate într-o ladă de jucării.
Peste noapte ele au fost înlocuite de lego-uri și transformer-i.
→Poeziile cu Azorel ori mânzul care învața timid să meargă au fost înlocuite azi cu atlase geografice și enciclopedii pentru copii.
Oare cine poate ști, oare ce va fi, dacă toți părinții ar fi pentru o zi copii
s-au întrebat azi și ne-au întrebat pe noi, pe ritm de muzică..
Cu gândul la mașinuțe și cu pronunție stâlcită bine, parcă tot ieri după-amiază mergeam la prima lui serbare:
”Și serbarea a fost hazlie
Fiindcă grupa sperioasă
A uitat de poezii
Și acum vrea să plece acasă”
-Lucia Muntean-
Și în continuare, Radu a învățat pe pielea lui cum de la grupa mică până la grupa mare, fiecare zi a fost o sărbătoare.
Și chiar așa a fost…O ZI.
Cea mai frumoasă zi din viața lui.
A legat prietenii și a fost îndrumat de cea mai frumoasă doamnă, după cum zice chiar el.
O doamnă blândă care l-a primit în prag, băiețel mititel și ni l-a dat azi, înapoi, copil grozav.
Cele mai frumoase flori, nu sunt panseluțele nici trandafirii, cele mai frumoase flori cresc milioane în grădinile iubirii…
ne-au cântat și ne-au încântat, azi
Practic, într-o singură zi din bebeluș încăpățânat, s-a făcut băiețel înțelept, din copil mic și alintat, s-a făcut prieten grijiliu, din boț haios s-a făcut băiețel isteț.
Din pui pufos s-a făcut și el un OM, copilul meu! Și din toamnă, școlar.
Copiii colorează viaaaaațaaaa
au strigat ei, tare azi la unison
Radu se joacă cu un lego. Îl rog să se-mbrace căci tatăl lui și Tudor îl așteaptă ca să iasă afară.
Hai, Raaaaadu, ce faaaci..nu esti GATA?
Stai că am treabă!Haideee ooodatăăăăă, ca te așteaptă Tudor și tati!!!
Doaaaamne, mami, deci tu, daca ai fi copil, ai fi numai la GRUPA MICA, cred.
Nu știi să aștepți și tu puțin.
Și nu ai răbdare chiar deloc.”
(noiembrie 2017)
Și are dreptate, nu am răbdare deloc.
Mereu îl vreau mai mare.
Când era la grupă mică mă gândeam ”doamne, când om ajunge și noi la grupa mare? Sau la școala? Sau, sau..”
Și uite că azi el a ajuns să termine grupa mare, în timp ce eu am rămas încă la grupa mică…
Anca Arau
Leave a Comment