Cred că standardele pentru tați sunt foarte joase, vă zic

Râdem, glumim ca să ne binedispunem. Deci a se trata ca atare, nu că n-ar fi adevărat 😀

Vă zic e nevoie de atât de puțin pentru a fi considerat un tată extraordinar, grozav, dedicat, cum nu s-a mai văzut. Iar mama care desigur că face cu vârf și îndesat tot ce face tatăl de-i considerat din cale afară de minunat este catalogată…păăăăi…norocoasă cu așa bărbat. 

Să vedeți:

–Oaaau, ce tată implicat! Este incredibil. Adică vine cu tine și asistă la morfologia de trimestru 2? Mai rar așa ceva! Ești foarte norocoasă.

Hmm, totuși oricât ar insista lumea că în aceste momente personajul principal este tatăl extrem de dedicat că vine la ecografie, vedeta show-ului sunt eu, vă zic. Fără mine nu se joacă piesa, nu există adică ecografia! Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.

–Adică tu vrei să zici că tatăl a  asistat la naștere!?! Oau, ce soț curajos ai și ce tată dedicat!! Ești foarte norocoasă. Mai rar așa tată. Este foarte curajos. Lucky you!

Păi da, e perfect comparabil. Și echitabil în același timp. Să dai scroll pe telefon în timpul travaliului  e aproape la fel de dureros. Să naști sau să asiști sunt un fel de activități similare din punct de vedere efort, curaj și durere. Chiar dacă mă gândesc mai bine putem pune semnul egal între ele, că durata efectivă e acceași, cum ar veni.

–Mamăăă, nu-mi vine să cred ce norocoasă ești. Ce tată dedicat!! Adică tu vrei să zici că îi schimbă și el pampersul bebelușului?Mai rar așa bărbat! Ești norocoasă, ce să mai, am mai zis, dar repet!

Mda, vreau să zic că ocazional îi schimbă și el scutecul, dar înainte de asta vroiam să zic că de vremea când era Radu mic în timp ce îi schimbam scutecul de treburi grele, își bagă mânuțele mici înăuntru în pampersul desfăcut și apoi aplecată cum eram mă mângâie suav pe păr. Asta e, din  motive de supravegheat bebeluș nonstop, baie nu aveam cum să fac decât seară când se întoarcea tatăl de la muncă. Deci da, știu și eu ce înseamnă să schimbi scutecul unui bebeluș. Poate de aia am părul așa de lucios acum, mai știi 😀

–Oau, adică după ce stă la muncă 9 ore când vine acasă tu vrei să zici că stă cu bebelușul!?! Pfoai! Ce comoară ai acasă! Păi și stă el cu copilul? Nu știu unde ai găsit așa bărbat!

Păi stă, ca să mă duc și eu la baie! Nu e ca și cum eu toată ziua aș fi fost la spa! Cele 9 ore de muncă ale lui sunt de fapt 16 sau 18 pentru mine, că nah, nu începem munca la aceeași oră. Măcar să o terminăm la aceeași oră.

–Fată, deci e incredibil soțul ăsta al tău. S-a dus cu amândoi copiii la Kaufland? N-am mai auzit așa ceva. Așa tată dedicat nu găsești pe toate drumurile. Ce bărbat de milioane!! Nu știu cum se descurcă cu amândoi!

Păi na, se descurcă aproape la fel de bine ca mine când mă duc la doctor cu amândoi. Sau la mall. Sau la cumpărături. Sau la piață. Sau în parc. Sau la bunici. Sau în oraș. Sau în vizită. Sau la locul de joacă. 

–Deci îți zic că nu prea găsești așa ceva. Câtă răbdare are! Ce dedicat și implicat! Ce tată extraordinar, să stea el să-i citească nu una, ci două povești copilului ca să adoarmă? Așa ceva.. E super..Cred că ești foarte recunoscătoare.

Ca să fiu sinceră da, chiar sunt recunoascătoare. Dar doar dacă e și el pentru cele 5 povești dinainte citite de mine.

–Oau, dar cu cine ai lăsat copilul? Ce tareee, cu copil acasă să ieși la cafea! Dar cu cine i-ai lăsat?

Take a wild guess! Indiciu: adultul din casă cu drepturi depline asupra copiilor!

Fată ești norocoasă! 

Hai că mă opresc aici cu gluma, că după încă câteva scenarii deja devine serioasă, norocoaselor ce sunteți care aveți timp să citiți bloguri :))

Sharing is caring! 

Photo titlu- Simon Connellan on Unsplash