O să vi se pară ciudat să vedeți cum compar eu, părintele de copil mic cu țăranul care ară pe câmp și părintele de copil mare cu gânditorul veșnic stresat din spatele unui calculator, desfășurând un job cu o mare componentă decizională.
Dar uitați ce zic eu:
Țăranul care ară pe câmp desfășoară o muncă extrem de solicitantă din punct de vedere fizic vreo 18 ore pe zi.
Câteodată nu mănâncă, alteori uită să bea apă.
Are o rutină clară, se trezește în fiecare dimineață la ora 5 și stă în picioare până la ora 20. Că e ploaie, că e vânt, arșiță ori ger, că îi este rău sau bine, el este prezent la datorie zi de zi, fără pauză. Pentru că lui nu are cine să îi are câmpul ori hrăni animalele.
La ora 8 seara, când ajunge acasă este atât de obosit încât nici nu poate lega 2 cuvinte, picioarele îi tremură de muncă și palmele sunt pline bătături. Nici duș nu face de multe ori.
Se bagă în pat și adoarme cum pune capul pe pernă. Doarme 8 ore, dar câteodată și 6 și miraculos toată oboseala îi dispare. TOATĂ! Și e pregătit să o ia de la capăt a doua zi. Este atât de odihnit.
La polul opus se află omul care desfășoară un job de birou, cu mare componentă decizională. Este la fel de obosit, numai că altfel.
El nu se trezește la 5 dimineața ci la 8.
Nu ară câmpul și nici nu hrănește animalele ci stă 8 ore pe zi pe un scaun ergonimic, într-un birou proiectat de un arhitect, la adăpost de ploaie, vânt ori arșiță.
În cursul unei zile are de luat multe decizii, este mereu stresat.
Nu sare peste mese, bea apă suficient și mănâncă fructe constant.
La ora 7 seara, când ajunge acasă nu simte nici pe departe oboseală fizică. Nu-l dor picioarele, nu-i tremură mâinile ci doar îi bubuie capul.
Face mereu duș și se bagă în pat. Adoarme după încă 2 ore.
Câteodată doarme 8 ore, alteori 10, numai că mintea lui rămâne în alertă, are o stare continuă de agitație și stres și lucru neterminat și iar stres.
A doua zi este și el pregătit să o ia de la capăt, numai că este (aproape) la fel de obosit ca atunci când s-a culcat.
Aaaașșa și acum urmeză comparația mea:
Părintele de copil mic este țăranul care ară pe câmp și părintele de copil mare este veșnicul stresat din spatele unui calculator.
De ce?
Mama de copil mic este veșnic obosită.
Pentru că somn întrerupt, pentru că mese sărite, pentru că stat în picioare toată ziua. Dar mai toate problemele ei își găsesc rezolvare, într-un final, într-o noapte lungă de somn neîntrerupt.
Gândurile care nu-i dau pace sunt
”oare de ce nu a avut azi scaun, ia să-i dau eu mâine pară la micul dejun”
”nu prea îmi place cum socializează la locul de joacă, dar lasă că se schimbă după grădiniță”
”oare mă joc suficient cu el?”
”oare sunt o mamă bună, el îmi spne că mă iubește de 50 de ori pe zi”
Dar chiar și cu toate aceste gânduri adorme de cum pune capul pe pernă. Atât de obosită este. Doarme 3 sau 5 ore dar își limpezește creierul de toate aceste aceste gânduri.
La polul opus este mama de copil mare, pre sau adolescent, să zicem.
Ea nu mai are parte de somn întrerupt, are timp o grămadă pentru ea, nu stă în picioare, nu e în alertă, nu are de gătit 35 de feluri de mâncare, nu trebuie să inventeze 334 de jocuri pe zi, nu trebuie să spele și să măture atât de des.
Dar are și ea niște gânduri care nu-i dau pace:
”oare în ce anturaj a intrat?
”dacă se simte respins”
”ce vrea de la viață?”
”de ce nu sună?”
”oare la petrecerea la care este se bea alcool?”
”de ce mă urăște?”
”cum să fac să mă apropii de el?”
”de ce este atât de închis în el, atât de irascibil, atât de diferit?”
”de ce nu vorbește cu noi?”
”dacă se droghează?”
Și cum nu mai are un copil solicitant, mama de copil mare are, acum, timp să se gândească la toate astea.
Și seara când pune capul pe pernă, nu mai adoarme imediat și deși doarme 8 sau 10 ore, se trezește cu aceleași gânduri.
Țăranul de mai sus cu toată bunăvoința din lume îi recomandă stresatului de birou să se culce și el mai devreme dacă e obosit, că el așa face și se trezește odihnit.
Stresatul de birou se uită superior la țăran și i se pare aproape hilar sfatul lui. El are în subordine 100 de persoane, mii de decizii de luat în fiecare zi, școli de plătit, afaceri de rulat, atâtea pe cap. Cum să compare țăranul, cele două stiluri de viață?
Și îi răspunde doar: ”o să vezi tu când oi fi ca mine”
Așa cred eu că simte și un părinte de adolescent când primește sfaturi de la un părinte de toddler 🙂
PS: Da, știu că puteam rezuma articolul în 8 cuvinte: ”Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”, dar am preferat să mă exprim în 800 cuvinte :))
Sursa foto: Photo by Annie Spratt on Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment