Ce fain ar fi să le putem lăsa copiilor o țară a regulilor, nu a aranjamentelor

Știți, desigur, poza aceea de familie din prima zi de școală, mama- primarul general al capitalei, tata- tot primar și cei doi copii școlari. Poză de familie, copiii în bănci, părinții lângă ei, emoționați copiii, mândri părinții. Postată apoi, de mama, pe contul de facebook.

Și a urmat un vaaaaal foarte mare de reacții.

Că de ce nu au mască, că ce căutau acolo, cum primarul general al capitalei a intrat în clasă cu copiii, când noi i-am lăsat, dezorientați, la porți etc

Eu am crezut că nu e adevărată poza, nu știam că a fost postată chiar de mamă.

Pentru că, ziceam eu, cum să fie adevărată, cum să faci așa gafă și-n plină campanie?

Cum să sfidezi așa regulile și legea?

Cum să faci abuz de putere și, să și postezi, mândră, cum tu ți-ai dus copiii până în clasă. Că te va costa niște voturi multe. De ce ai face asta?

Și cum nu înțelegeam eu așa și dezbăteam acest subiect – 

că de ce, că nu înțeleg, cum să postezi așa în prima zi, când toți părinții sunt cam abătuți, că și-au lăsat copiii mici, poate de început de ciclu școlar, la poartă, dezorientați, fără să cunoască mai pe nimeni, poate au și plâns, și unii și alții- 

completează un amic:

Eu cred că sunt mulți oameni care apreciază acest comportament.

Eeeei, și zilele următoare, dezbate și Tolontan, subiectul, într-un articol de investigație.

Că și-au dat măștile jos, cât să facă poza, apoi a revenit că de fapt a fost duminică seara făcută, dar de fapt stai că a fost făcută luni că au părinții au avut voie în grupuri de nu știu câți. Ba nu, e duminică făcută, că s-au dus, în calitate de primari, să viziteze școlile să fie siguri că s-au respectat protocoalele, regulile și condițiile stabilite.

Și, toate ca toate până citesc acest comentariu al unui părinte.

Stați că i-am făcut și printscreen.

Deci zice așa:

Un părinte nu-și lasă copilul la poarta școlii fără să cunoască în ce condiții va sta pentru o mare parte din timp. Nu este o școală de corecție.

Au fost mai multe comentarii de apreciere și susținere și mi s-a părut chiar interesant cum acest gest de a sfida regulile impuse, nu numai că nu contrariază pe toată lumea, cum mă așteptam, dar sunt oameni, părinți la rândul lor, care o consideră o mamă mai bună decât altele, pentru că nu și-a lăsat copilul la poartă.

Eeeei, și așa mă gândeam eu că, uite, noi am pierdut lupta pentru un oraș fără păcate :)) dar oooo, ce fain ar fi să le lăsam moștenire copiilor o țară a regulilor care se respectă, nu a aranjamentelor.  

O țară, în care nu trebuie să cunoști medici ca să ai dreptul la îngrijire medicală de calitate;

O țară în care nu trebuie să faci cercetări și studii de piață, să cunoști oameni, care să te ajute, să ajungi cumva în clasa învățătoarei pe care o merită copilul tău;

O țară care promovează meritocrația, oricând și oriunde. Nu o țară în care trebuie să cunoști pe cineva, care cunoaște pe cineva, care te poate pune în legătură cu cineva, care…

O țară în care să nu ne mai înțelegem cu polițistul care ne-a tras pe dreapta. Că de aici, până la mită și corupție la nivel înalt, nu mai e decât un pas;

O țară în care să nu-i considerăm deștepți și descurcăreți pe cei care fentează sistemul, încalcă regulile, care nu plătesc amenzi, taxe și impozite, și li se pare un lucru extraordinar. Și nu ar fi atât de grav dacă, fără intenție, transmit același lucru și copiilor lor.

Să te sustragi de la obligațiile de plată înseamnă să nu respecți regulile, să încalci legea și asta ar trebuie să se traducă prin rușine, nu aplauze, că nu-i act de bravură.

Tot rușine ar trebui să simtă și șoferii care depășesc coloana de mașina (și mai fac și accident, unii), nu imporanță, aer superior și privire sofisticată, de mai au puțin și te scuipă, așa te desconsideră că ”stai ca ultimul prost” la coadă.

O țară, în care să putem respecta rândul unic de la Mega.

În care putem aștepta să se facă verde la semafor, înainte să traversăm, chiar dacă nu trece nicio mașină.

O țară, în care să se dea multe amenzi și sancțiuni, pe bune și unde e cazul, că niciuna dintre țările civilizate după care tindem nu a ajuns civilizată, că așa s-au născut, ci că au respectat reguli. Și mai mult decât atât, cineva s-a asigurat, că le respectă. 

Că-s de circulație, de construcție, de funcționare, de etică, de moralitate, medicale, școlare ori legale.

Vă dați seama ce ușoară și așezată le-ar fi viața? 


Sursă foto: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 387 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc