Să ai succes în toate și să fii un om de succes!
Cred că este cea mai urată ”urare” și cea mai arzătoare dorință.
Pentru că toată lumea își dorește să aibă succes ca să ajungă oameni de succes și, apoi, să crească copii de succes!
Pe când eram eu mică, succesul însemna note mari la școală.
Ai zece pe linie, vei ajunge un om de succes.
Ai rezultate slabe la învățătură, atunci e clar, ai pierdut trenul succesului.
Cei mai de succes copii erau considerați cei buni la matematică și română, deopotrivă.
Dacă aveai talent la pictură, muzică sau activități sportive și interes ceva mai scăzut pentru matematică erai considerat din start un elev care nu va avea succes în viață. Adică care nu va avea succes și mai mult decât atât, erai și constant descurajat și îndemnat să lași distracția și să pui mâna carte, că pierzi trenul (atât am auzit expresia cu trenul în școala primară că mi-a rămas adânc gravată-n creier și după 30 de ani 😆 )
Apoi după școala generală, un elev de succes ajungea la cea mai bună clasă din cel mai bun liceu din oraș.
După liceu, dacă voiai să ai succes în viață, mergeai la o facultate de stat, într-un centru universitar mare.
După absolvirea facultății, succes (în lumea mea :))) însemna să lucrezi la o bancă, nu am înțeles niciodată de ce, dar….
Și apoi, scenariul de succes se continuă, în linii mari, similar pentru toată lumea, cu particularități fine, de caz la caz.
Revenind la copiii noștri, din punctul de vedere al școlii, lucrurile nu știu dacă s-au schimbat prea tare.
Se vânează note și clasamente în continuare, de la vârste foarte fragede, înainte de a învăța să se cunoască pe ei și să se-ncreadă în ei, copiii sunt încurajați să se întreacă, să fie primii, să ia zece. Sunt certați și descurajați, altfel. Nu prea se pune preț (la modul general vorbind) pe dezvoltare personală ori inteligență emoțională.
Și cresc așa, înțelegând și ei la fel ca noi, ce înseamnă să fii un om de succes.
Să ai note mari la școală și apoi un salariu mare și o funcție importantă.
Cred că înainte de a ne dori ca ai noștri copii să aibă succes în viață, ar trebui să-i învățăm cum se măsoară succesul.
“It’s what you’ve done with your time, how you’ve chosen to spend your days, and whom you’ve touched this year. That, to me, is the greatest measure of success.”
Așa crede și spune Augie, copilul special din ”Minunea”. Cu acest citat se încheie cartea și la fel și filmul. El pe scenă, rostind tare:
💡 ”Este vorba despre cum ți-ai petrecut timpul, despre cum ai ales să-ți petreci zilele, despre oamenii cu care ai interacționat în acest an și care-și vor aminti cu drag de tine. Aceasta înseamnă, din punctul meu de vedere să fii un om de succes. Așa aș trebui să se măsoare succesul”.
Și din punctul meu de vedere, fix la fel ar trebui să fie. Și la fel cred că e pentru toată lumea.
➡ Că nu am auzit încă pe nimeni să regrete că nu și-a petrecut mai multe weekenduri sau seri la birou ci să regrete că nu a petrecut mai mult timp cu copiii sau că nu a călătorit mai mult.
➡ Că dacă ai un job bine plătit care îți aduce numai nefericire și deloc entuziasm sau bucurie nu se cheamă că ai succes în viață ci doar că ai un job-bine-plătit.
➡ Că dacă ești admirat și chiar invidiat de toată lumea, că dacă aparent ai totul, dar în viața ta e un mare gol, nu înseamnă că ai trăit o viață de succes.
Este vorba despre cum ți-ai petrecut timpul, despre cum ai ales să-ți petreci zilele, despre oamenii cu care ai interacționat în acest an și care-și vor aminti cu drag de tine. Aceasta înseamnă, din punctul meu de vedere să fii un om de succes. Așa aș trebui să se măsoare succesul”.
spune un copil de 10 ani
Photo by Aziz Acharki on Unsplash
Leave a Comment