Ce înseamnă pentru noi dar mai ales ce înseamnă pentru copiii noștri, un Paște în tihnă

Nu e tihna la care se gândește toată lumea, dar pentru noi tot tihnă e…chiar dacă una foarte gălăgioasă.

Cât bunicii lor vor fi sănătoși, pentru copiii noștri, Paștele va însemna, în primul rând Medgidia.

Și apoi înseamnă:

Pasca 

Cozonacii 

Tort egiptean

Cremă de zahăr

Cornulețe cu nucă

Drob, ciorbă și friptură de miel

Ouă vopsite în cel puțin 5 culori

Cadouri

Vânătoare de ouă

Ciocolată

Gălăgie și mult zgomot

Mâncare gustoasă

Masă festivă

Musafiri

Maldăr de vase, rămase în urmă

Medgidia, părinți, bunici, pască, cozonaci, tort, miel, iepurași, drob, cadouri, ouă vopsite, agitație, gălăgie, vânătoare de ouă, ciocolată, musafiri, vizite.

Asta înseamnă pentru noi sărbători în tihnă 🙂

Și mai ales, asta înseamnă pentru copiii mei, Paștele.

Pentru că Radu ne tot întreba când mai mergem undeva cu avionul, eu i-am propus:

Hai să plecăm câteva zile de Paște într-un citiybreak în Florența de exemplu sau Bordeaux sau Berlin, că se leagă cu 1 mai și și-așa tati nu-și prea poate lua liber…deci ar fi perfect un citybreak atunci, ce zici?

Doamneee, cum să plecăm de Paște? Dar cine pleacă de Paște? În niciun caz! Mergem la Medgidia.

Nu poți să-l convingi.

Pentru el, Paștele înseamnă toate cele de mai sus. Și înseamnă în primul rând Medgidia. 

Invariabil, în Vinerea mare, plecăm spre Medgidia. Ceea ce am făcut și de data asta. Noi doi și ei trei (a treia fiind verișoara lor)

Și evident că realizez cum picăm în toate capcanele ”consumeriste” și le luăm cadouri de la Iepuraș.

Cumpărăm sclipici pentru ouă și abțibilduri colorate.

Cumpărăm decorațiuni pentru casă.

Împodobim un ornament sub formă de copăcel cu ouă colorate, ca și cum ar fi globuri.

Vineri, copiii ”trec” prin tocătorul electric, măruntaiele pentru drob.

Sâmbătă dimineața fac crema pentru tort.

Vopsitul ouălor este amânat tot pentru sâmbătă. Ca să fie făcut împreună.

De Paște , copiii se ceartă pe ouă și se sparg nejustificat de multe ouă. Se supără. Se ceartă. Și sparg iar ouă.

Mănâncă cam de 75407305720747494904 ori mai multe dulciuri decât mănâncă într-o lună, la ei acasă, la București. 

La prânz se dă startul vânătorii de ouă. Copiii caută frenetic ouă prin iarbă.

Primesc cadouri.

Mănâncă tort.

Se ceartă și se-mping.

Țipă unul la altul.

Beau apă cu bule sau chiar suc.

Șușotesc toți 3. Râd împreună.

Primim musafiri.

Stăm la masă o zi întreagă.

Mâncăm vreo 25 de feluri de mâncare.

Rămân în urmă maldăre de vase. Farfurii goale. Mai mari sau mai mici. De ciorbă. De friptură. De tort. Cu urme de cozonac ori drob.

Pahare de vin. 

Cești de cafea.

Coji de ouă.

Față de masă pătată. Adesea nu iese nici la spălat.

A fi împreună, pentru noi, se măsoară într-un munte de vase. Că dacă se strânge un munte, înseamnă că a fost casa plină.

Asta înseamnă pentru copiii mei sărbători cu bucurie.

Asta înseamnă pentru noi sărbători în tihnă.

Și când se va mai putea ca Paștele să însemne toate astea, la un loc, om pleca pe un vârf de munte ori la Praga sau Veneția, încărcați cu un geamantan nostalgic de amintiri.

Dar până atunci, Paștele va însemna în primul rând, Medgidia, la bunici.

Sărbători în tihnă, luminate și cu bucurie vă dorim și noi, din toată inima, de aici, de acasă!

Sursă foto: arhivă personală, Tudor, 6 luni.

Nu-l mai recunosc nici eu, așa că putem zice că e un bebeluș luat de pe internet 🙂