Pe cât se pârăsc în casă, pe atât se apără afară

Maaaaaaami, Radu nu mă lasă!!!!!

Mă împinge!!!

El a începuuut! 

Ba nu!

Ba da!

Lasă-măăăăă, tu nu înțelegi?!

Maaahaaami! Radu nu mă lasă!!

Eu, prima dată, mă fac că nu aud, dar vorbesc atât de tare, încât miroase de la o poștă a minciună.

 

Apoi, încep reportoriul clasic

 

Folosesc una dintre cele mai repetate ”20 de expresii în preajma celor 2 copii”, de care povesteam mai demult

→Lasă-l în pace!

→Nu mai țipați!

→Mai înceeet!

→Stați liniștiți!

Și tot așa până le termin :))

 

Dar nu a apuc să rostesc prea multe, că mă izbește un nou val de pâră.

 

Maaaaaaami, tu nu auzi!!!

Tudoooor ăsta, îmi strică legoul! Mahhhaaaami!

Maaaami, Radu, m-a împins! 

Maaaaami!

Maahaaami!

Eu, consecventă:

→Lasă-l și pe el!

→Nu vă mai certați!

→Terminaaați!

→Gataaaa!

Maaaami, ia-l pe Tudor!

Nuuuuu, Radu e de vină!

Maami, gata, m-am supărat!

Ești un rău!!!

Maaaami!

Mahaaami!

Dar vreau eu! Ba eu! E al meu! Eu mă jucam primu!

→Pe rââând!

→Vedeți să nu vă loviți!

→Acum e rândul lui!

Deci, gata, eu nu mai pot! Maaaaami, Tudor nu mă lasă.

→Înțelegeți-vă între voi!

→Nu așaaa, că vă loviți!

→E destul pentru amândoi! 

→Împărțiți!

Tudor nu mă lasă!

Ești un mincinos!

Radu nu mă lasă!

Maaaami! 

Mahaaami!

→Pârâciosul roade osul!

(Jur că așa îmi vine să le strig! Și chiar strig așa, în gând :))

---

 

Ei, și după toate astea, se face ora….9.30 și ne pregătim să ieșim afară.

 

Încă de la ușa liftului, Tudor îi întinde mâna lui Radu.

Pe stradă nu se împing, nu se ceartă, se ascultă unul pe altul și fac echipă.

Asta observ mereu, de câte ori ieșim în parc sau ne întâlnim cu alți copii. Ei, acei copii care se pârăsc nonstop în casă, fac echipă solidă afară.

Radu îl protejează pe Tudor, are grijă să nu fie lovit. Nu-l exclude din joc și, în fața altora îi scoate în evidență punctele tari.

Se laudă reciproc când reușesc să escaladeze vreun tobogan ori când construiesc vreun castel de nisip.

În loc de pâra și ”competiția” din casă, afară își spun mai des:

Bravo, Tudor!

Bravo, Radu!

→Acasă se ceartă pe jucării, afară formează o echipă și împart cu alți copii.

→În casă totul e ”al meu”, afară totul e al ”nostru”.

→În casă țipă unul la altul, afară se apară unul pe altul.

→În casă râd unul de altul, și of, ce-l mai tachinează fratele mai mare cel mic, dar afară, dacă cineva râde de Tudor, Radu îl consolează.

 

Pe cât se pârăsc în casă, pe atât de apără afară

 

Pentru că și în casă și afară sunt….frați.

Dar în ”casă” vor fi câțiva ani, ”afară” o viață-ntreagă!

---