Vă povestesc și eu, vă întreb și pe voi, l-am întrebat și pe google. Am făcut un fel de experiment, l-am întrebat în română și apoi în engleză, dacă ar trebui să ne trimitem copiiii răciți, în colectivitate.
Și mi s-a părut un experiment interesant. Doar cu titlul de experiment că nu obișnuiesc să apelez la google pentru sfaturi medicale.
Deci, tastez în română:
Pot să-mi trimit copilul răcit în colectivitate?
Și iau primul răspuns afișat, dar toate de pe prima pagina sunt asemănătoare.
💡 Pentru a evita răcelile în colectivitate, copiii cu semne de răceală ar trebui izolați, tinuți acasă, pentru că nu poți ști dacă este o simplă răceală sau debutul unei boli contagioase, cum ar fi gripa.
Și apoi, tastez în engleză:
Typically, it’s okay to send your child off to daycare with a mild sore throat, a cough or a stuffy or runny nose — even if that snot is a shocking shade of green
It’s fine to send children to school with a slight fever, provided they feel well enough, are attentive and playing, and your school or daycare will permit it. Keep them home from school if you detect a temperature of 38.5°C (101.4°F) or higher.
💡 În mod normal, este în regulă să-ți trimiți copiii la grădiniță cu o durere ușoară-n gât, tuse sau nas înfundat ori care curge- chiar dacă mucozitățile sunt șocant de verzi.
Este în regulă să-ți trimiți copiii la grădiniță ori școală cu o febră ușoară, dacă starea generală este bună. Ar trebui ținuți acasă dacă au febră mai mare de 38.5°C.
💡 Un pic diferită abordarea, cum ar veni.
Și ca să răspund eu, prima, la întrebare, noi nu i-am trimis la grădiniță, cu semne de răceală. Dar asta, și pentru că nu ne-a fost greu să găsim rapid o soluție salvatoare. Am avut mereu back-up.
➡ Dar altfel, cine stă acasă cu copilul 3 zile, apoi merge 5 muncă, apoi stă încă 3 acasă și tot așa?
Noi am hotărât ca ai noștri copii să intre în colectivitate după 3 ani și ne-am setat așteptările corect și anume că vor răci, deci ne trebuie backup.
Pe acest considerent l-am înscris pe Radu, la grupa mică la grădiniță de stat, că am zis că oricum va sta acasă mult, nu are rost să plătim privat, și-l mutăm anul următor, dacă e cazul.
Primul lui an de grădiniță a coincis cu nașterea lui Tudor. Am păstrat și bona, eram și eu acasă, deci la primele semne de răceală, fiind și numai un nas care curge, el avea cum să rămână acasă. Că avea cu cine.
➡ Dar câți au posibilitatea asta?
Poate și pentru faptul că era deja mare, respectiv 3 ani și 8 luni, când a început grădinița și poate și corelat cu faptul că la primul semn de răceală îl țineam acasă o zi, două, trei, adică, mai în glumă, mai în serios, pentru că aveam posibilitatea să îl scoteam din colectivitate la primul strănut :)) a trecut primul an de grădiniță doar cu 2 viroze respiratorii simple și o otită ușoară, spre sfârșitul anului, când deja venea vara.
Întâmplarea a făcut să ne permitem același ”lux” și la Tudor, chiar dacă nu mai aveam bonă, aveam eu posibilitatea de a sta cu el. A început grădinița la 3 ani și l-am ținut acasă și pe el de la primul strănut cu iz de răceală 🙂 A trecut și el primul an de colectivitate doar cu un episod de viroză serioasă, câteva zile de antitermic, vitamina c și tantum verde.
Și apoi, după ce a trecut viroza, tot a rămas acasă încă o săptămână, ca să-și recapete toate forțele.
Dar asta pentru că a avut cu cine. Și poate, și pentru că era la grădiniță de stat, că parcă te cam oftici să plăteși 2000 lei pe lună și copilul să ajungă la grădiniță 5 zile. Sună urât, știu, dar nu am zis că sunt mai importanți banii decât sănătatea micuților ci doar că te cam oftici 🙂
Și revenind și ajungând în zilele noastre, Tudor acum are o viroză respiratorie.
Miercuri când l-am luat de la grădiniță era bine, niciun semn de răceala, pe seara era evident că-l paște o viroză, după ochi și după voce.
Și a doua zi a rămas acasă, ca să vedem cum evoluează. Și-n timpul zilei de ieri (când a stat acasă), mi-am zis:
Hai că nu are nimic, cred că putea să meargă și la grădi. Vorbește un pic răgușit și are nasul înfundat, dar în rest e vioi ca de obicei.
Deci, dacă nu avea cine să rămână cu el acasă, l-aș fi dus, poate.
Numai că noaptea trecută a făcut febră și mai mare, azi se simte mai rău decât ieri, deci e clar că era un debut și că am făcut bine că l-am ținut acasă.
Dar altfel, vă spun că eu înțeleg perfect și părinții care nu-și țin copiii acasă de la primele semne de la viroză.
➡ Pentru că nu au cu cine, pentru că nu poți lipsi de la muncă că îi curge nasul copilului tău, pentru că la vârste mici, un copil poate avea 8-10 episoade de viroză pe an și, hai să fim serioși, niciun angajator din lumea asta nu poate ”motiva” cu zâmbetul pe buze, atâtea absențe medicale.
💡 Și de aici, întrebarea mea:
O tuse și o răceală sunt suficiente pentru a scoate copilul din colectivitate?
De exemplu, un doctor a publicat pe Harvard Health Publishing, când un copil mic ar trebui ținut acasă.
Pe lung în articol, dar foarte pe scurt:
➡ când are febră mai mare de 38;
➡ când vomită sau are diaree;
➡ când are o durere foarte serioasă;
➡ când tușește fără să se oprească sau are dificultăți respiratorii.
Și-n altă ordine de idei, să fiți sănătoși și astea să fie singurele probleme de sănătate cu care să ne confruntăm, căci de-o fi una, de-o fi alta, bucuroși le-om duce toate, de-om fi binecuvântați cu sănătate 🙂
Anca Arau
Leave a Comment