Ce ușoară ne-ar fi viața dacă ne-am aștepta la ea

Să o luăm ușor și plastic, cu un exemplu, poate forțat, dintr-o dimineață oarecare.

Poate fi și 2 octombrie dimineața aia.

Te trezești, te îmbraci cu costumul ăla alb fain și pantofii decupați. Părul frumos coafat, gene generos rimelate, geanta șic și ești gata să te avânți cu elan în această zi de octombrie.

Ajungi la ușă, dai să ieși în stradă, când te lovesc în moalele capului picături mari de ploaie. Și e înnorat și vânt și plouă de-a binelea. Evident că nu te topește ploaia și ajungi la muncă sănătoasă dar a fost suficient cât să-ți strice ziua. De multe ori, iremediabil.

💡 Și nu pentru că ploua, ci pentru că tu nu te așteptai să plouă.

Că dacă te așteptai la ploaie, îți luai geaca de ploaie, nu-ți mai rimelai așa generos sprâncenele, te încălțai adecvat și poate îți prindeai și părul.

Și, deși ploaia este fix aceeași în ambele scenarii, nu-ți strică ziua decât în primul.

😯 Și această introducere, ca să vorbesc despre lucruri mai serioase, că nu despre meteodependență voiam să vorbesc :))


Așa că am să continui cu una dintre cele mai mari așteptări pe care le avem în viața aceasta.

➡ Aceea de a fi părinte.

Păi, în primul rând înainte să devenim părinți vizionăm reclamele cu bebeluși și presupunem noi că toți sugarii gânguresc veseli când le schimbi scutecul.

Sau râd plini de recunoștință, în timp ce înghit cu poftă antitermicul.

Sau chiuie de bucurie când îi speli pe cap cu șamponul ”no tears”.

Și după ce așteptarea devine realitate, constați că nu e deloc cum te așteptai. Al nostru nu stă la schimbat, nu vrea nurofen-ul, plânge mai mult decât râde. Și atunci suntem bulversați, că noi știam, în sensul că presupuneam că va fi altfel.

💡 Dar dacă-ți setezi corect așteptările, nu mai ești deloc bulversat.

Copilul mic nu doarme bine, mănâncă neregulat, plânge, are colici și implicit părinți mai obosiți ca oricând.

Dar măcar dacă te aștepți la toate astea nu vei fi decât obosit, nu și bulversat. Și dacă al tău copil va fi ca-n reclame atunci e super – poți spune că a fost mai bine decât de așteptai, deci ți-e foarte ușor să crești un copil.

Iar dacă ai varianta reală de bebeluș și te aștepți la asta, atunci e cum trebuie să fie: greu :))

Dar măcar nu e neașteptat de greu.


La fel, anii de grădiniță vor fi mai ușori (deși pentru copil vor trece la fel), dacă îți setezi corect așteptările: va răci, se va îmbolnăvi, va sta acasă. Și pentru că te aștepți la asta, ai făcut și un plan de rezervă, cine, cum stă cu copilul, de câte ori e nevoie.

Și atunci, când nu ești luat ca din oală, la fiecare 3 zile, parcă e mai ușor 🙂


Vorbeam cu niște prietene despre veșnica dilemă ”dar oare, mamele noastre cum făceau atâtea într-o zi, fără condițiile noastre, cu job, fără implicare paternă, cu menaj, bucătărie, teme, absolut tot”

Dacă v-ați pus măcar o dată întrebarea aceasta, să știți că am găsit  noi răspunsul cel mai evident: 

Păi nu avea cine, altcineva.  Nu aveau de ales. Și, cel mai important, așa-și setau așteptările. 

√ crescut copii, fără pamperși și fără implicare paternă, mers la muncă, program full-time, spălat, mai mult manual decât automat, făcut cumpărături, gătit, îngrijit soț 😀

Și de la căpăt, în fiecare zi, fără pauze, și probabil fără frustrări, fără supărări, fără nu-mai-pot! Că asta era la viața la care se așteptau, așa își setau așteptările, asta era de făcut. Aaaa, și foarte important nici nu aveau facebook ca să le treacă prin minte că ar putea avea alte așteptări :))

Uite și eu, de exemplu, de câte ori sunt singură cu copiii, fără P. ne descurcăm foarte bine, că doar suntem mari :)), nu perturb de niciun fel programul copiilor de masă, de somn sau de joacă. E ușor, pentru că știu că el nu este acasă toată săptămâna și mă aștept, evident, să le fac singură pe toate, acasă.

Ei, dar alta-i poveste când eu știu că trebuie să ajungă acasă la ora 18.45 (ca de obicei) și el ajunge la 19.20, să zicem. Deci o întârziere foarte mică, ce înseamnă 30 minute, în traficul nebun din București?

Daaar, pentru că așteptarea mea e alta, pfoai, fac alea 30 minute mai mult decât săptămânile cât e plecat. Parcă stau ca pe ace și rămân blocată-n timp așa, nici copiii nu mai stau, nici jucăriile nu strâng, nici masa nu-o pun, nici nimic. Așteptăm :))

Și hai să fim serioși nimănui nu-i place să aștepte sau să îi fie înșelate așteptările, oameni suntem :))


Sursă foto: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 296 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives