Haideți să vă povestesc repede ce s-a discutat astăzi la conferința organizată de Societatea Română de Microbiologie, cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății.
Pentru a înțelege riscurile rezistenței infecțiilor la antibiotice, în fiecare an se marchează:
Săptămână Mondială a Conștientizării asupra Antibioticelor
Conferința a fost dedicată rezistenței la antibiotice, o problemă majoră de sănătate publică și s-a pus accent pe importanța utilizării corecte a antibioticelor precum și riscurile legate de excesul și erorile de utilizare a acestora.
Abordarea ”One Health” se referă la integrarea programelor și activităților din domeniul sănătății umane, veterinare și de mediu care să reducă și să prevină răspândirea rezistenței la antibiotic care afectează activitățile umane la nivel global.
Pacienții cu infecții cauzate de bacterii rezistente stau mai mult timp internați, necesită tratamente mai costisitoare și adesea mai toxice, au un risc mai mare de deces.
💡 În 2014, la nivel global, peste 700.000 de oameni au decedat din cauza unei infecții cu bacterii rezistente la multiple antibiotice, 480.000 de oameni s-au îmbolnăvit de tuberculoză multidrog rezistentă,
iar rezistența la medicația antiinfecțioasă pune probleme nu numai în îngrijirea infecțiilor bacteriene cât și în infectii virale (cum este infectia HIV) și în infecții fungice.
La eveniment au fost prezentate date privind rezistența bacteriilor la antibiotice, consumul de antibiotice și infecțiile asociate asistenței medicale din România, pentru anul 2018, și ceea ce se întâmplă la nivelul UE.
Pe rând au vorbit:
Prof. Dr. Alexandru Rafila – Președinte, Societatea Română de Microbiologie,
Dr. Karin Waefler – Biroul Regional OMS pentru Europa,
Prof. Dr. Gabriel Popescu – Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”,
Dr. Roxana Șerban – Institutul Național de Sănătate Publică.
Teodor Blidaru- Președinte Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România.
Și eu, acum, vreau să vă povestesc ce am înțeles eu, din calitatea mea nespecialist.
➡ În primul rând, din datele prezentate, am înțeles că noi avem un deficit cert de educație în ceea ce privește raportarea la antibiotice.
➡ Ne aflăm pe locul 5-6 din UE în ceea ce privește consumul de antibiotice și implicit rezistența la bacterii (în ultimii ani), cel mai mare consum raportându-se în sudul Europei, cel mai scăzut în țările nordice.
Pentru țara noastră este o îmbunătățire clară față de perioada 2013-2015, când ocupam locul II.
💡 Dacă nu combatem, până în 2050 rezistența la antibiotice, aceasta va deveni cea mai mare problemă a omenirii, principală cauză de mortalitate și totodată cele mai costisitoare planuri de tratament.
Cine determină acest consum exagerat de antibiotice?
La utilizarea excesivă de antibiotice contribuie:
PRESCRIPTORII- prin prescrieri nejustificate;
PACIENȚII- prin solicitarea ”panaceului” antibiotice;
PRODUCĂTORII- prin promovarea lor
COMERCIALIZAREA- eliberarea fără prescripție
DECIDENȚII- lipsă de intervenții care să limiteze fenomenul.
Mesaje pentru publicul nespecialist
➡ Nu insista pentru a obține un antibiotic dacă medicul îți explică că nu este nevoie de tratament cu antibiotic;
➡ Nu lua antibiotic fără a consulta un medic
➡ Nu insista să obții antibiotic din farmacie fără rețetă
➡ Dacă primești tratament cu antibiotic, respectă ritmul de administrare, dozele și durata recomandată;
➡ Nu îți autoprescrie teste bacteriologice pentru că un rezultat pozitiv nu înseamnă întotdeauna o infecție și nici nevoie de antibiotic.
➡ Antibioticele nu tratează orice infecție
💡 Foarte important: Virozele nu se tratează cu antibiotice
➡ Antibioticele pot avea efecte nedorite chiar și când fac bine
➡ Folosirea în exces ori eronată a antibiticelor contribuie la pierderea mai rapidă a eficienței lor.
Ce se poate face pentru reducerea abuzului/ utilizării eronate de antibiotice
➡ Creșterea calității prescierilor de antibiotice, prin actualizarea pregătirii medicale și colaborarea cu specialități tehnice: infecțioase, microbiologia.
➡ Educația publicului nespecialist în ceea ce privește riscurile automedicației cu antibiotice și totodată demitizarea panaceului AB.
➡ Reglementări privind prescrierea și eliberarea de antibiotice+ aplicarea acestora,inclusiv reducerea eliberării de antibiotice fără prescripție medicală.
De aceea, o mare responsabilitate le revine și prescriptorilor de antibiotice.
Ce ar trebui aceștia să facă:
➡ Să NU trateze cu antibiotice infecțiile virale sau infecții bacteriene rapid limitante.
➡ Să NU prescrie antibiotice pentru colonizări în afara unor excepții din ghiduri.
➡ Să NU folosească antibioticele profilactic, în afara unor indicații certe (din ghiduri). Să NU prescrie asocieri de antibiotice în afara indicațiilor clare pentru aceasta- existența în ghiduri terapeutice.
💡 Dacă administrarea de antibiotice nu este necesară, clinicianul va explica pacientului evoluția bolii, lipsa beneficiilor administrării antibioticelor, riscurile de efecte adverse (alergii, diaree), va prescrie simptomatice și va indica atitudinea dacă simptomele se agravează (plasa de siguranță)
Deci, foarte pe scurt:
Haideți să nu mai ajutăm bacteriile să devină rezistente la antibiotice.
De reținut:
💡 Dacă nu combatem, până în 2050 rezistența la antibiotice, aceasta va deveni cea mai mare problemă a omenirii, principală cauză de mortalitate și totodată cele mai costisitoare planuri de tratament.
Aaaa, și mi-am mai notat așa:
Dacă vaccinarea va deveni o normalitare și nu o controversă, cum este momentan, în anumite medii, atunci consumul de antiobiotice va scădea (Teodor Blidaru)
Mai zic o dată și gata plec să-mi culc copiii:
Haideți să nu mai ajutăm bacteriile să devină rezistente la antibiotice.
Poză copertă: făcută la conferință- o schemă logică când apelăm la antibiotice 😉
Anca Arau
Leave a Comment