Pe Radu și Tudor îi unește (și) această pasiune comună. Gătitul. Urmăresc împreună, rețete dulci și sărate, aperitive, garnituri, feluri principale ori fripturi și, bineînțeles, deserturi.
La început, inspirație le-a fost Jamila, i-au văzut cam toate rețetele de câteva ori. Au prins niște trucuri. Și au învățat multe lucruri utile și chiar uimitoare, mai ales pentru vârsta lor (8 și 4 ani). Și mai departe, am gătit și apoi mâncat, cam tot ce ne-a inspirat.
Acum o urmăresc pe Mihaeala, cu Rețetele Mihaelei. Această fată, care are 34 sau 35 ani, are 2 pisici și este din București, știai, mami? este noua lor pasiune culinară.
Buuun, și invaribil, seara, ca un ritual așa, după ce își stingem lumina, Radu întreabă dacă putem să mai vorbim un pic, Tudor îi răspunde că da, și prima întrebare pe întuneric este:
Daaaar, mâine ce mâncăm?
Păi, nici nu știu. Ai vreo idee?
Da, ostropel de pui.
Aaa, da, putem să facem.
Nuu că putem, nu facem așa cum ne gândim noi. Facem după rețetă. Lasă că îți zic eu. Tu nu prea respecți.
Vine astăzi.
Se face ora 12.30, mă ridic la birou și mă duc spre bucătărie.
Să fie gata ostropelul și puiul până la ora 13.30, să putem mânca de prânz.
Nu, nu, nu veni încă.
Bine, mai stau.
Primesc undă verde, după încă 15 minute. Intru la bucătărie. Erau castroane și castronașe, miroasea puternic a oțet, văd și sticla deschisă pe blat, și în vasul în care măsurăm făina, era ulei. Tudor era cu nasul în condimente. Radu, cu tableta în mână.
Caut cimbrul, ce, nu, mai avem, întreabă Tudor?
Aaaaaaa, avvvem, daaar
Ți-am pregătit aici toate ingredientele. Exaaaaact cât trebuie să pui!
Sare, într-un castron. Piper, în alt castron. Ulei, în vasul de plastic în care măsurăm făina. Roșii pasate, o cutie. Apă, în vasul în care măsurăm lichide. Usturoi curățat, 5 căței, într-un alt castron, ceapă curățată, în altul, pulpele de pui, pe o farfurie, oțet mult în vasul de la blender.
Wooooow, dar ai pregătit chiar tot, am zis eu chiar impresionată, trecând peste imaginea celor 43464 vase, care trebuiau spălate apoi.
Eu urma să mă uit acum pe rețetă (nu am mai făcut niciodată ostropel)
Lasă, că știu cum faci tu.
Ți-am pregătit aici, exaaaact cantitățile pe care le folosești. Stau aici, să văd că înțelegi.
Șiiii facem, exact după rețetă, pas cu pas, că știu eu cum faci tu.
Începem cu pulpele, trebuie crestate, zice, cu un cuțit în mână cât brațul lui. Uite așa. Nu prea adânc, dar ca să se pătrundă. Știai asta?
-Scoate tigaia!
O scot.
-Pune uleiul ăsta la încins, și-mi intinde vasul plastic în care noi măsurăm făină, acum cu ulei cât scrie în rețetă.
Se incinge uleiul, pun pulpele, primesc indicația să pun capacul și să le întorc din când în când.
Acum, ne apucăm de ostropel, zice.
-Daaaaar vezi că, în timp ce facem ostropel, poate uiți de pulpe.
În primul rând, ceapa, zice.
Aaaa, da, să o călim. Dă să o toc.
-Nu, exact ce ziceam. Tu te grăbești mereu. Se taie julienne (sau cum s-o scrie) și nu se călește. Tocmai asta e. Trebuie doar înmuiată. Și nu cu ulei ci cu unt. 30 g. am pregătit eu. Și trebuie dat focul foarte mic, cât de mic se poate. Pui ceapa, amesteci, veeeezi, nu cumva să se călească. Apoi punem usturoi. Pe ăsta trebuie să-l tai. Nu așa, pe lat, mai subțire. Felii, cât mai subțiri.
-În fine, hai lasă-l așa, că se călește ceapa aia, exact ce nu trebuie să se întâmple.
Pun și usturoiul. Și apoi primesc făină, cu indicații clare.
-O lași doar câteva secunde cât să absoarbă untul, apoi iei de pe foc tigaia. Și vezi, pulpele alea, le mai întorci sau…
Le întorc, pun și făina cu frică, cu toți ochii ațințiți spre mine.
Urmează roșiile pasate, pe care trebuie să le amestec cu apa din vasul de la blender. Și să pun puțin cât de puțin, când se îngroașă mai pun din lichidul format, până termin tot sosul din vas.
-Vezi, pulpele alea, parcă văd că se ard.
Gata, am terminat sosul. Mai trebuie ceva?
Da, sare și piper, și îmi întinde cele 2 castroane, cu aceste ingrediente, adăugând:
-Ce ușor e, nu, când ți le pregătește cineva așa pe toate? Și ți le și dă.
Daaaa, mă simt ca-n vacanță.
Și acum oțetul, vreo 3 linguri, mami, 2-3. Eu zic să punem 3.
Hmmm, oțet la sos, parcă nu aș pune. Adică nici nu m-aș fi gândit.
Păi ăsta e și secretul. Oțet în ostropel.
Mbiiine.
Și oprește pulpele alea, iei cuțitul să vezi dacă sunt făcute. Și pui sosul deasupra, și-l lăsăm un pic să se îngroașă. Cu plăcere.
Șiii gata, am luat notă de trecere. Și de bucurie, mi-am tatuat o față zâmbitoare pe braț. Cu ulei încins, ca să mă țină cât mai mult. Să nu uit nicicând.
Sursă foto copertă: Photo by James Graham on Unsplash
Anca Arau
2 Comments