Ziua în care am inventat un tort. Eu, care nu știam să fac nici brioșe după rețetă.

Asta a făcut starea de urgență din mine.

Au fost 2 luni în care am mâncat numai acasă, prin urmare am gătit toate mesele, nu am comandat nimic de la restaurant, nu am cumpărat produse semipreparate și nici prăjituri de la cofetăria din fața blocului.

A, și foarte important, copiii mei se uită nonstop la rețete culinare. Le vin tot felul de idei și ca să treacă timpul, am toooooot gătit. Burgeri, șaorma, garnituri felurite, supe, pâinici, covrigi și mai ales deserturi.

Și așa se face că de la mama căreia îi ieșeau brioșele așa, că în rețetă nu scria să pui compoziția în tavă specială, nu numai în hârtie. 

Am devenit, peste noapte mama care inventează un tort, la care să folosească doar puținele ingrediente pe care le aveam în casă, pentru că vor ceva dulce copiii. Și că nu mai ieșim toată-ziua-bună-ziua la cumpărături.

Tortul este banal dar uimitor este că nu am deschis nicio rețetă, nu am căutat pe internet nici un sfat, cât zahăr să pui ori câte minute să mixezi crema și la ce treaptă.

Șiiiii, ce credeți? Mi-a ieșit!

Să vedeți.

Joi, 14 martie. Ultima zi din starea de urgență. Zici că trebuia să sărbătorim :)) Ora 18. Gata, eu fac un tort. Dacă am zis, am zis. Cu ce găsesc în frigider. Și cu Tudor.

Mascarpone și frișcă :))

Le scoatem.

Îl consult și ne hotărâm să adaugăm și niște cafea dalgona, ca să aibă un pic de gust.

7 lingurițe cafea instant (fără cofeină, că așa aveam), 7 lingurițe de zahăr și 7 de apă, mixate bine, până se obține crema dalgona.

Apoi adăugat o cutie de mascarpone și o cutie de frișcă. Și lăsat mixerul să le bată, până se obține o spumă tare, care nu cade din tel, vorba lui Tudor. 

Mai aveam un pachet și jumătate de biscuiți Lebniz (că am făcut cheescake weekendul trecut).

Și am lipit biscuite, cu biscuite, într-o formă de tort.

Am terminat biscuiții. S-a terminat și crema. Și mijlocul tortului a rămas gol, adică era un tort doar cu margini.

Asta e, îl lăsăm peste noapte în frigider, să se înmoaie biscuiții și mâncăm mâine marginile :))

Eeeeei, și când îl pun în frigider, mai văd o cutie de Mascarpone și încă una de frișcă lichidă.

Bașca, că am găsit și un pachet de biscuiți rotunzi, cu cereale, gen digestivi.

Buuuun, mascarpone și frică, bătute bine cu mixerul. Iar în crema rezultată, adăugate 3 banane coapte, pisate cu furculița.

Și restul tortului, l-am continuat lipind biscuiții cei rotunzi cu cereale cu crema fină de mascarpone, frișcă și banane.

Pfoai, ce bine se combină. Gust de frișcă și cafea jumătate, gust de frișcă și banane, celalaltă jumătate. Și vizual dă bine :))

Ia că vă arăt:

Gata! Eu am inventat cu tort. Pot face orice în lumea asta :))

Și mânată de acest gând, am intrat frumos și am comandat online un trafalet mai mare și unul mai mic, vopsea, folie, pensulă, scotch, sită și tăviță.

M-am gândit că trebuie să văruim bucătăria. Și să ne iasă la fel de bine ca tortul inventat în ultima zi a stării de urgență.

A venit comanda și odată cu ea, mi-am anunțat familia ce vom face în weekend.  Pentru că putem. Doar am inventat un tort. Copiii au fost foarte încântați. De vopsit, tort au mâncat și mai bun, au zis. 

Asta ca să știți despre ce va fi umătorul articol :)))))

About the Author

Anca Arau
Author with 384 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Cică dacă nu ai facebook, nu exiști. Am și eu ca să ne împrietenim mai ușor