Un șirag lung de mărgele. Prețioase. Valoroase. Cred că asta e fericirea.

Ca atunci când prinzi în mâna ta, o mânuță de bebeluș. Și le pui una peste alta. Și le compari. Zâmbești. O mărgea de bucurie în șiragul lung al vieții.

Când găsești în geaca de toamnă, o bancnotă împăturită. Nu poți să cumperi cu ea decât niște cartofi și vreo 2 cepe, dar sentimentul acela, ah, sentimentul acela e de păstrat în acest șirag al vieții.

Când după o zi caniculară, afară plouă tare și te lipești cu fruntea de geam. Și privești fulgerele și tunetele. Și afară e gălăgie, dar la tine și în tine e liniște și bine.

Când copilul mic râde știrb la un șervețel care foșnește. Niciodată-n viață, nu vei mai face pe cineva să râdă cu atâtea poftă. Oricâte bancuri și glume bune vei învăța. Și râzi și tu. Cu inima, mai ales.

Când îți pui cercei de cireșe și afară începe să miroasă a vară.

Când pregăteși bagajele pentru vacanța la mare, și deja în nări simți miros de sare și alge.

Când intri în mare și-n palmă te zgârie o scoică și nisipul tot se lipește de tine. Și parcă nu ți-ar mai da drumul.

Când niște piciorușe grăbite se precipită să ajungă repede la ușă, doar pentru că ai ajuns acasă.

Când vezi un cuplu de bătrâni cum își beau cafeaua dimineață, într-o zi lucrătoare, la terasă, în forfota din Piața Victoriei, unde toată lumea e în pas alergător cu ochii pe ceas.  Și împart în tihnă zâmbete.

Când găsești vasele spălate și rufele întinse, deși ai spus că vei face tu asta, imediat după ce ieși de la duș.

Când ajungi cu gașca-n  Vama Veche și bei berea aia rece, cu ochii-n mare și urechea-n discuții amuzante.

Când îți îmbrățișezi prima dată copilul pe dinafară. Și-i numeri degetele și răsulfi ușurată că-s 20. E perfect. O mărgea de pus la loc de cinste.

Un film bun, un vin aromat, un umăr lângă, într-o oarecare seară, dintr-o oarecare vară. Sau toamnă.

Un gând frumos primit când nici nu te aștepți.

Mirosul de scorțișoară, amestecat cu cel de portocale-n nări și ”O, brad frumos” în urechi. Și două mărgele-n șirag.

Golul din stomac când copiii își desfac cadourile de Crăciun. Deși tu le-ai împachetat, arzi de nerăbdare să sfășie hârtia de cadouri, să vezi ce au primit.

Când îți privești copilul cum doarme liniștit. Deși, cu 5 minute în urmă erai ca o bombă cu ceas, gata să explodeze de atâta foială.

Și câte și mai câte. Mărgele mici, dar de valoare pline. Ștanțate cu un ”R” mic de la recunoștință. Că le-am trăit. Că le-am colecționat. Și dacă, măcar o singură mărgea adăugăm zi de zi, apoi, vă dați seamă cât de tare ne îmbogățim? Bine, într-un șirag lung de mărgele. Prețioase. Valoroase. Cred că asta este fericirea.

Fercirea de a te bucura că suntem și putem să tot lungim șiragul nostru de mărgele. 

Am auzit un termen de curând la o persoană pe care o urmăresc în online, Diana Mihăila. BINIȘTE. Fericirea de a trăi o stare de bine și de liniște. Un mix între cele două. BINIȘTE. Un fel de hygge, cum spun nordicii.

Mi-a plăcut termenul și cu voia Dianei, vă urez și eu, aici și acum, o viață plină de biniște. Căci în acest biniște, cred că ne stă fericirea. Numai că nu știm.

Anca

 

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

 

About the Author

Anca Arau
Author with 405 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc