Ce mă uimește cel mai tare la copiii mici

Printre multe alte lucruri pe care le găsesc uimitoare când vine vorba de oamenii noștri mici și dragi, ei bine, ce mă uimește cel mai tare la ei este:

💡 spiritul de observatie foarte dezvoltat

Adică observă niște detalii așa de….detaliate, ca să zic așa, de te gândești dacă au toate țiglele pe casă :))

Aveți și voi un copil din această categorie, nu încercați acum să spuneți că nu…Adică au așa un spirit de observație de te și sperie!

➡ Probabil ați rămas uimit și voi de bebelușul vostru care începe să se agite în căruț și să gesticuleze vehement (încă nu știe să vorbească) dacă în drumul dinspre parc spre casă ați făcut la stânga pe prima stradă în loc de a doua.

Adică se lasă cu plânsete, el nu înțelege ce i se întâmplă, că doar planul era să mergeți acasă, tu nu înțelegi de ce se agită așa, el îți tot gesticulează nervos, că ce faci, unde-l duci și până la urmă ca să-l împaci îl rogi să-ți arate ce vrea…..și îți arată drumul până acasă.

💡 Pfoa, cum îl știe, că e prima oară când e treaz pe drumul ăsta. Adică ești chiar contrarait/ă/.

Fix așa am fost și eu pe când avea Radu 1 an. L-am dat jos din căruț și a mers așa în fața mea o bucată de drum.

Stânga, dreapta, tot înainte și s-a oprit în fața casei. Ca să îmi înțelegeți uimirea, tot cartierul arăta fix la fel, străzile identice, casele aliniate și absolut la fel.

Eu ca să știu care-i casa noastră, mă uitam la număr- să fie numărul 12 altfel nu bag mâna-n foc că mă opream în fața casei care trebuie.

Eeeei, și el s-a oprit. Fără să stea pe gânduri, fără să se uite la adrese sau să numere casele :))

➡ Și apoi, ați observat și voi cum știu ăștia micii unde-i cafeaua, unde ținem zahărul, ceștile ori lingurițele deși nu au făcut în toată viața lor de 11 luni, vreodată, cafea.

➡ Poartă încă pampers și mănâncă încat pasat fin dar știu, prin puterea observației, să dea drumul la mașina de spălat, program cap-coadă, cu prespălare, depinde ce-ți trebuie.

➡ Încă nu leagă propoziții, nici măcar simple, dar observă imediat dacă am schimbat locul vreunui obiect prin casă.

Și-ți cer socoteala:

De ce rama aia mică foto este 3 cm la stânga? Ai înnebunit sau ce? Pune-o la loc!

➡ De-abia reușesc să se încalțe singuri dar nu încurcă niciodată mărcile de mașini de pe stradă.

Cum reușesc?

Habar nu am, că eu, în afară de Mercedes nu recunosc nicio emblemă, până nu mă apropii de mașină și citesc: Skooodaaa, Reeenaaaaault, Opeeel.

➡ De abia fac trei pași singuri, dar seara la culcare, îți povestesc cu seninătate cum vecina mătușii la care a fost în vizită de vreo 2 ori are covor la intrare cum are vecina care stă 5 etaje mai jos, în condițiile în care ei folosesc liftul zi de zi.

➡ Nu au intrat nici măcar la școală și porți discuția asta cu ei.

-Unde pleci, mami?
La Kaufland, nu ti-am zis? Trebuie să iau si de mâncare și pronto si altele.

-Mdaaa, nu te creeed! Mirosi a parfum! Cred că te duci să te întâlnești cu cineva!
?! Hahaha, mă duc la cumpărături, Radu!

-Cu rochia asta?? Si te-ai dat si cu parfum. Cu cine te întâlnești?
Deci plec. Dar cu cine crezi tu că aș putea să mă întâlnesc?

-Cu tati, noormaaal!
Deci mă duc cu Kaufland, nu vrei să vii si tu cu mine?

-Nu, mi-e lene! Si oricum tu nu te duci la Kaufland, te duci să te întâlnești cu cineva. Te-ai dat si cu ruj.

(Radu, 6 ani)

Da, copiii noștri au un spirit de observație foooooarteee dezvoltat.

Ceea ce înseamnă că se vor descurca, în viață, pur și simplu mi-nu-nat!

*Photo by Minnie Zhou on Unsplash