Da, da, știu. Nu se scrie ”sex”, ci s3x, că atât de tabu este subiectul, încât toți algoritmii internetului te sabotează și îngroapă postarea ca și cum ar fi material pornografic și nu educație pentru sănătate:)))) 

Buuun, deci ce le spunem copiilor despre sex?

O întrebare pertinentă, pe care majoritatea părinților din generația actuală și-au ridicat-o cel puțin o dată, forțați de împrejurări sau nu.

Poate că sănătatea sexuală nu mai este un subiect atât de tabu, ca pe vremea noastră, dar  noi, adulții, ducem în continuare cu noi tone de bagaj emoțional. Ne e greu să rostim ”penis” sau ”testicule” chiar și-n fața doctorului când avem de lămurit o problemă medicală :)))

Părinții trebuie să știe că un copil informat este un copil protejat și va deveni un viitor adolescent și apoi adult care va face cele mai bune alegeri în viață. Și acest comportament este confirmat și de rezultatele unei anchete efectuate de ONU în întreaga lume, din care reiese că educația sexuală tinde să-i încurajeze pe cei ce o primesc să-și înceapă viața sexuală mai târziu.

Școala noastră tradițională în continuare consideră sănătatea sexuală un subiect tabu, așa că rolul pe care trebuie să-l joace familia este crucial. Așa era pe vremea noastră, așa este și acum. Din păcate!

Deci, pe vremea noastră, sănătatea sexuală, acasă era un subiect tabu iar la școala o întrebare în acest sens îți asigura din start 2 puncte scăzute la purtare. Ajutoarele noastre de nădejde erau ”BRAVO” sau ”LICEEENII”!

Acest subiect al educației sexuale a stârnit și va stârni curiozitate.

Și este firesc să fie așa. Este alegerea noastră, dacă ne trimitem copiii să învețe de colțul străzii sau le oferim noi răspunsuri corecte, sincere și mai ales sigure.

Și povesteam mai demult ce știu și învață copiii în alte țări, după ce am citit această carte:

”Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex”, Meg Hickling.

Pe scurt:

Grupa de vârsta 2-4 ani: gândirea magică.

Când copiii de 2-4 ani nu au informații la obiect despre un anumit lucru, ei inventează o poveste pentru a-și explica acest lucru. La această vârstă, dacă nimeni nu le spune adevărul despre reproducere copiii își folosesc din plin gândirea magică. Își imaginează că la spital sunt camere doldora de bebeluși, iar asistentele îi oferă oricui vine să ceară.

Poveștile cu copii aduși de berze, crescuți în verze sau găsiți în prag sunt de fapt exemple de gândire magică la acei adulți care nu s-au maturizat suficient ca să le spună copiilor adevărul. Cu copiii de 2-4 ani se discută cel mai ușor despre sănătatea sexuală.La această vârstă ei nu sunt apăsați de povara bagajului emoțional.

Când i-am spus unui băiețel de 3 ani că penisul tatălui duce spermatozoizii la ovul mamei, el, foarte vesel mi-a răspuns: Da! Și știai că tata mai plantează și ridichi?

Așadar, la 2-4 ani, copiii noștri trebuie să știe:

→Numele organelor genitale- penis, testicule, scrot, anus, vulvă, labii, vagin, clitoris, uter, ovare;

→Că reproducerea are loc atunci când spermatozoidul unui bărbat se unește cu ovulul unei femei în timpul contactului sexual;

→Că bebelușul crește în uter;

→Că bebelușul se naște prin vagin;

→Elementele de bază despre menstruație și ejaculările nocturne ca procese curate și sănătoase;

→Să nu pună mâna pe prezervativele aruncate.

Experiența mea: Radu are 5 ani și nu știe nici unul dintre punctele de mai sus!

Grupa de vârstă 5-8 ani: Umorul de toaletă

În școala primară, glumele și bancurile cele mai prețuite de copii sunt legate într-un fel sau altul de lenjeria intimă sau de fundul gol.

”Un băiat de șase ani discuta cu tatăl lui după o lecție de știința corpului: Tati ia încearcă tu să fii om de știință și să-mi explici cum reușești să-ți pui tu penisul să-și dea drumul la spermă în vaginul unei doamne?”

Așadar, la 5-8 ani copiii noștri trebuie să știe:

→Tot ceea ce trebuie să știe copiii de 2-4 ani și în plus:

→Următoarele denumiri științifice: urină, scaun, vezică, uretră;

→Deosebirea dintre sistemul digestiv și cel reproducător;

→Totul despre menstruație și ejaculările nocturne;

→Câteva informații de bază despre modificările pe care le suferă corpul la pubertate;

!! Iată un mic sfat practic privind discuțiile cu copiii la această vârstă: momentul când copilul merge la culcare este cum nu se poate mai potrivit pentru a citi împreună o carte despre vreun aspect legat de reproducere sau despre felul în care funcționează corpul omenesc.

O mămică mi-a povestit că băiețelul ei de 8 ani, a venit plângând de la școală, spunându-i că o să moară de SIDA. Când mama l-a întrebat dacă știe cum se îmbolnăvesc oamenii mari de SIDA, copilul i-a răspuns: ”Da, știu, toți copiii de la școală zic că iei SIDA, dacă nu porți prezervativ….și eu nu am purtat niciodată prezervativ”

Grupa de vârstă 9-12 ani: dezgustații

Copiii din această grupă sunt cei mai dezgustați de subiect, dar au totuși cea mai mare curiozitate pentru sănătatea sexuală.

O mamă îmi povestea că fiul de 9 ani începuse să fie tot mai pudic. -Mamă, ia ascultă cea mai scârboasă chestie! Tu știi cum își bagă bărbații penisul în vaginul femeilor? -Da știu, însă în realitate nu e scârbos cum crezi tu, i-a răspuns mama! -Nu, cel mai scârbos și scârbos e că…unora chiar le place!

Rareori, noi, adulții, nu vrem să răspundem nevoii copiilor de a fi sprijiniți și acceptați, însă adesea nu suntem capabili să dăruim destul sprijin și acceptare din cauza propriei noastre imaturități.

Dacă ați încercat să le vorbiți copiilor în bucătărie și ei au dat bir cu fugiții, după primele cuvinte, spunându-vă ”e prea scârbos, nu am chef să aud”, vă reamintesc că cel mai bun loc de discuții cu copiii între 10 și 20 ani este în mașină, de unde nu pot fugi cu una cu două.

Un băiețel de 10-11 ani: ce bine ar fi dacă băieții ar avea chestia elastică, atunci nu ar mai fi nevoie să te atingi de fată, o stropești numai, cum fac pompierii cu furtunul și gata, ai făcut copilu”!

Așadar, la această vârstă, copiii noștri trebuie să știe:

→Tot ce au învățat copiii din grupa precedentă de vârstă și în plus:

→Totul despre schimbările prin care trece corpul la pubertate;

→Informații de bază deste bolile cu transmisie sexuală;

→De asemenea, trebuie să discutați cu ei următoarele subiecte:

→Sexualitatea exagerată și falsă promovată de fotografiile, revistele și filmele pornografice;

→Conștientizarea faptului că nu trebuie să fii activ sexual încă din adolescență;

→Imaginea comercială, distorsionată a corpului ideal răspândită de mass-media 

Omg! Omg! Omg! Câte știu alți copii din alte țări.

Buuuun, noi nu avem o Meg Hickling, dar avem un Alex Zamfir.  

Da, e tipul ăla funny, de și-a făcut FunnyBrand- cele mai mișto jocuri de jucat și distrat în familie. Despre adevăruri și provocări. A, da, și scrie și pe Cel Mai Bun Tată. 

Și ca să revin la subiect:

Când nu știți ce să le spuneți copiilor despre sex, jucați un joc. De la Alex. Acesta.

Despre corpul uman și educație despre sănătate.

Să înțelegem cum funcționează el este extrem de important pentru fiecare dintre noi. Să înțelegem cum am venit pe lume, ce procese au trebuit să aibă loc, de ce arătăm așa cum arătăm și de ce suntem diferiți unii de alții sunt lucruri pe care oricine ar trebui să le cunoască și astfel să se cunoască mai bine pe sine. 

7+ recomandat că….se adresează publicului român:)

Aaaaa, ce mi s-a părut amuzant și cu asta închei că am sărit de 1500 cuvinte iar:)))

Aceste 2 întrebări:

Așaaa, și nepoțica mea de când era mică-mică denumea corect organul feminin. Dar spunea vulviță. Și mi s-a părut foarte amuzantă mama ei. Zice:

La fete chiar nu-i problemă, că lumea când o aude se gândește că zice ”vulpiță”, nu-i nimic ieșit din comun. Când zice de băieți e mai ciudat că se înțelege:)))

Pentru că, să numești organul genital feminin vulpiță este perfect normal :)))

Și cu asta am încheiat.

Avem sau nu avem nevoie de acest joc?

 

Poza cover- Freepick