Când părinții sunt în aceeași barcă, totul e mai ușor, parcă

Nimic, dar nimic nu mi se pare mai important, din tot ceea ce pot face părinții pentru copiii lor, decât ca ei să se înțeleagă bine, să comunice eficient unul cu altul, să tragă în aceeași direcție, să-și dorească aceleași lucruri (mai ales) de la viața de după copii, să fie pe aceeași lungime de undă, să cadă de acord în toate aspectele ce țin de creșterea copilului.

De la conceperea copilului la alegerea grădiniței, de la aranjamentul de somn, la alegerea destinației de vacanță. De la așteptări realiste la renunțări și schimbări pe toate planurile.

Citeam chiar aseară, în această carte ”Miracolul băieților” (Michael Gurian) despre ”Tatăl sănătos”, așa se numește capitolul.

Și zicea așa (citez)

”Tatăl trebuie să ia hotărârea conștientă de a fi tată. Femeile care conving bărbații să aibă copii înainte de a fi pregătiți și bărbații care se lasă a fi convinși își pot expune copiii la probleme emoționale teribile mai târziu în viață. Când un bărbat nu este pregătit pentru copii, dar soția sa este, cei doi au nevoie să intre într-un program de consiliere. Tatăl trebuie să-și preia atribuțiile paterne încă din perioada de sarcină a soției și primii ani de viață ai copilului.”

Și mult planificat sau total neașteptat, iată-l că sosește.

Un ghemotoc de om, mare cât un curcan mic.

 💡 Și dacă vine, înainte ca cei doi, separat, dar mai ales împreună, să-și seteze și calibreze așteptările în mod realistat, s-ar putea ca toate vulnerabilitățile relației să devină și mai ”vulnerabile”, toate frustările să devină și mai ”frustrante, toată oboseala și mai ”obositoare”

Se poate, nu zic nu, ca ghemotocul de mai sus să fie exact ca-n reclamele la scutece ori șampoane de bebeluși și să zâmbească în continuu și să gângurească suav, să doarmă neîntrerupt și apoi să o ia de la capăt cu zâmbitul.

Și se poate, desigur, și ca părinții lui să fie ca în filmele americane, să aibă timp de cine copioase, în timp ce copilul doarme-n leagăn lângă ei, de vacanțe, timp la spa, ori seri în oraș cu prietenii, după plac și voie.

Dar pentru toate celelalte cazuri, zic, că tranziția de la 2 la 3 este mai ușoară dacă îți setezi realist așteptările.

Că poate, la tine, nu va fi ca-n filme, ci mai mult ca….în viața reală.

Poate nu o să mai dormi 10 ore pe noapte, poate nu o să mai urmărești serialele preferate la zi, poate sari și peste citybreak-ul obișnuit din mai, poate într-o seară adormi, fără să faci dus, sau poate trece o săptămână fără să te speli pe cap.

Poate nu mai ieși la bere sau la cafele nocturne, poate nu mai citești o carte la 3 zile și, poate nici nu mai urmărești filme artistice în fiecare vineri și sâmbătă.

➡ Dar toate sunt infinit mai ușoare, când ai alături un partener implicat din cap până în picioare;

➡ Viața e mai bună, când părinții se țin de mână;

➡ Grijile  sunt mai puține, când nu cade totul numai pe tine;

➡ Când părinții sunt uniți, copiii vor fi liniștiți/ fericiți;

➡ Totul e mai firesc, când părinții nu se ocolesc.

 💡 Când părinții sunt în aceeași barcă, totul e mai ușor, parcă.

Grijile cu care vine la pachet, ghemotocul de mai sus, se împart, bucuriile se trăiesc de un milion de ori mai intens și mai frumos, amintirile sunt mai vii și mai colorate, dragostea mai aprinsă, zilele mai senine, verile mai lungi, iernile mai scurte, sâmbetele mai vesele, școala mai ușoară, munca mai plăcută, viața mai firească.

Pentru că viața de dinainte de copii și viața de după nu e tot aia. Și e absolut minunat că nu-i tot aia. Dacă îți dorești cu adevărat să nu fie tot aia.

_____