Cea mai mare dezamăgire pentru Radu, în viața asta este să fie păcălit! Cine îl cunoaște, știe cât de des folosește, cu oricine, expresia: “să nu mă păcălești!” “este o glumă sau mă păcălești?”
Acum ceva vreme, doamna educatoare a lui Radu îmi spunea că el este un copil corect, își cere scuze când greșește, recunoaște și regretă și este justițiar așa, de câte ori doamna este suparată pe vreun copil, Radu cerându-i să îi explice exact ce a făcut acel copil, de ce s-a supărat pe el, ca să aibă și el toate datele problemei și să înteleagă întocmai, situația.
Dacă l-ai păcălit pe Radu nu te mai scapă nimeni și nimic. Pentru că el iartă într-un final dar nu uită niciodată. Și ca Radu, majoritatea copiilor, aș îndrăzni să zic..
i
Nu copile, nu mă ascund de tine ca să nu te ascunzi nici tu de mine..
Decât atunci când ne jucăm de-a v-ați ascunselea!
În rest, nu merg pe vârfuri prin casă, ca să nu ma vezi, nu ies pe furiș afară, ca să evit plânsetele tale, nu îți ascund dulciurile și nici tableta și mă bucur când ajungi singur la concluzia că îți fac rău. Și pentru că e greu să înțeleg eu ca adult că dulciurile trebuie să se consume rar, mi se pare mai corect să nu avem în casă decât să avem și să mint că nu avem- parcă simt copiii ăștia, oricât de mici ar fi când e o miniciună la mijloc 🙂
i
Eeeei, dar alta era situația pe vremea noastră..
Exemplu clasic este când copilul avea de făcut vreun ‘Polidin’, sau vreo ‘penicilină’, să zicem, iar el când pleca de acasă știa doar că se duce să-i cumpere mama o înghețată mare.
Începea să se prindă că ceva e nelalocul lui de cum intra pe strada dispensarului, dar primea asigurări de la mamă că totul este în regulă, este o coincidență, doar, magazinul de la care cumpără astăzi înghețata este lângă policlinică…atâta tot.
85 de secunde, de dezamăgire și frustrare mai târziu, se prindea și el singur că nu pentru o înghețată mare a ieșit din casă.
i
Copilul era păcălit în fiecare zi:
–să deschidă gură că primește miere, când de fapt era glicerină boraxată;
-să stea liniștit că o să-i cumpere mama jucăria pe care o vrea, în drum spre casă, dar nu de la magazinul ăsta, nici de la celălalt, că s-a deschis un magazin nou fix lângă casă…’a, nu mai e, nu mai întoarcem acum, că am ajuns acasă’
-că dacă nu e cuminte și nu învață la școala mama nu mai vine de la serviciu acasă;
-că dacă se mai poartă ‘așa’, îl dă la țigani;
-că mama nu pleacă nicăieri, nu, nu, chiar dacă e încălțată. Îl roagă doar să fie cuminte și să o asculte, să se ducă până pe balcon să vadă dacă trece vreun avion pe cer;
i
Și copiii păcăliți atunci, nu or fi chiar adulții paranoici și iubitori ai teoriei conspirației de astăzi?
-Prietenul care nu mai crede că cerul e albastru nici dacă juri pe verde;
-Fratele care pune la îndoială orice reușită dacă a fost obținută prea ușor;
-Partenerul care caută neîncetat dovada că este înșelat- dacă azi nu găsește nimic nu înseamnă că nu are dreptate, sigur e înșelat, numai că nu știe el să caute bine;
-Șeful care știe sigur că toată lumea îl vorbește pe la spate și că subalternii îl ‘sapă’;
-Soțul care are un aer circumspect, dacă toate merg bine. Nu se poate să aibă motive de fericire, ceva îi scapă.
-Colegul care trage cu urechea, fiind convins că orice discuție purtată pe un ton mai scăzut este despre el;
-Cumpărătorul care are tot timpul impresia nu a primit restul bine;
-Părintele care are impresia că toată lumea din parc sau de la grădiniță are ceva cu copilul lui;
-Clientul care știe sigur că ospătarul îi scuipă în mâncare doar pentru că a cerut o furculiță în plus;
-Vecinul care suspectează în continuu desfășurearea vreunei activități ilicite în proximitatea lui;
i
Am încredere în tine, dragă copile, ca să ai și tui
Te cred, când îmi spui că nu minți, nu împingi, nu scuipi, nu bați!
Te cred și iti spun mereu, că mult mai tare mă supăr dacă mă faci să-mi pierd încrederea în tine decât atunci când le faci pe cele de mai sus!i
Te cred, ca să mă crezi și tu când nu am alte argumente pe care să le înțelegi și apelez doar la încrederea ta în mine!
i
Sursa foto: Unsplash
Anca Arau
12 Comments