Un subiect despre care nu am scris niciodată. Pentru că am considerat mereu că nu am avut ce.
Dar apoi, m-am gândit că nu toate poveștile trebuie să fie despre succesul și minunea alăptării. Și tot n-am scris. Că e atâta informație, atâta magie, atâtea povești frumoase, atâtea studii clare despre beneficiile alăptatului, încât mi se părea că mă bag și eu în seamă aiurea. Și poate chiar mă bag 🙂
Dar poate povestea mea despre cum nu am reușit să alăptez, va determina măcar o mamă să fie mai perseverentă și mai informată decât am fost eu. De 2 ori. Și atunci va însemna că nu mă bag în seamă aiurea. Mai ales în săptămâna alăptării.
Primesc acest e-mail ieri:
”Draga mea,
Pe 31 august avem onoarea de a-l aduce în România, împreună cu Miruna Ioani (blogger @siblondelegandesc.ro) și ACLR (Asociația Consulțanților în Lactație din România), pe Dr. Jack NEWMAN.
Foarte multe mame renunță prea devreme la alaptare sau ajung să nu alăpteze pentru că nu știu la ce să se aștepte. Au poate niste proiecții nerealiste legate de alăptare, nu știu suficient de multe lucruri despre beneficiile alăptării, cedează în fața startului greoi, nu au susținere din partea apropiaților, intră în contact cu medicii sau consultanții nepotriviți, etc.
Îți scriu pentru că ne-ar plăcea tare mult să ne poți susține și să comunici acest mare eveniment și printr-un mod inedit comunității tale”
Bun, și zic eu….ia că de data asta scriu și eu povestea mea. Și dau leapșa mai departe.
Ianuarie 2012.
Radu se naște natural, în Olanda. Fără niciun fel de anastezie, calmante, epidurală, gaz ilariant sau tehnici de relaxare. Fără stat pe minge, fără cântat, fără masaj, fără muzică.
➡ Fac această mențiune cu ”naturalul” și mai spun și că mi s-a părut o naștere ușoară și deloc, dar de-loc traumatizantă doar ca să evidențiez cum mi s-a părut ușor să nasc și greu să alăptez.
Imediat după naștere, în Olanda, copilul stă pe pieptul mamei o oră (ora magică), unii se atașează chiar la sân și încep să sugă. Al meu, nu.
Mameloane nu sunt formate. Lactația este instalată. Stimulăm cu pompa.
Ajung acasă.
Vine moașa/asistentă (așa e sistemul acolo, am mai povestit despre asta) 8 zile la noi, timp de 8 ore. Bașca că închiriasem, anterior nașterii și pompă profesională dublă, Medela.
➡ Spun toate astea, doar ca să vedeți câtă asistență și ajutor am avut pe această parte. Și tot am renunțat! 🙄
A, plus că am participat, în ultimele luni de sarcină și la un curs despre importanța alăptării.
→despre cum marea majoritate a mamelor poate alăpta
→despre importanța, beneficiile și magia alăptării.
→despre la ce să te aștepți, cum va fi, ce să faci.
💡 Deci acum, scriind asta, am ajuns la concluzia că eu fapt, mai mult nu am vrut să alăptez, nu că nu am putut.
Dar să reiau firul epic.
Bebe nu suge. Este mic. Mamaloane nu sunt formate. Lasă că folosim pompa, scoatem lapte așa. Și-l atașăm la sân. Lapte praf/ matern îi dăm în primele zile cu seringa.
Lapte există. Deci nu fac parte din categoria mamelor fără lapte suficient. Dar bebelușul nu suge.
Vine încă o moașă la vizită, îmi spune să nu renunț. Și să folosesc pompa în primele 3 luni, mameloane ombilicate, bebe este mic, nu poate suge nici cu protecții. Dar să nu renunț că va suge. Trimite totuși, la vizită, o altă moașă cu competențe (și mai multe) pe partea asta. Nu auzisem în viața mea de specializarea ”consultant în alăptare”, am crezut că este o invenție, jur.
Îmi spune același lucru.
Între timp, bebelușul a făcut o săptămână.
Scoateam lapte cu pompa noastră dublă. Își făcea treaba bine, dar tot dura în jur de 15 minute. Noaptea îmi puneam ceasul să sune din 2 în 2 ore. Mă trezeam, scoteam lapte, îl puneam în biberon, mânca bebelușul, apoi, până la următorul ”ciclu de alimentare”, care era peste 3 ore, biberonul și toate ustensilele trebuiau spălate, sterilizate și uscate. Aceasta era de fapt activitatea cea mai consumatoare de timp.
Noaptea mai făcea asta P. și mi le aducea în cameră dar ziua el era la muncă. Deci, de la 8 la 18, eram eu singură cu bebelușul. Suplimentam și cu formulă. Și scoteam lapte. Și apoi spălam, sterilizam și de la capăt.
➡ Nu-mi amintesc să mi se fi părut greu, dar acum când scriu, realizez că înseamnă că eu am dormit extrem de puțin în prima lună, cel puțin.
Și totuși nu de asta am renunțat. Cred că nici nu-mi doream, cu orice preț să alăptez. Lipsă de informare pe partea asta.
După vreo lună și un pic, în care bebelușul oricum mânca mixt, am pus punct. Pentru că nu foloseam pompa din 2 în 2 ore (cred că ăsta era motivul), scoateam lapte din ce în ce mai puțin.
Am returnat pompa și bebelușul nostru a primit formulă de lapte până la 18 luni. Și de atunci nu a mai pus gura pe lapte de niciun fel.
Mut acțiunea în noiembrie 2015.
Ca să vă povestesc cum nu mi-am învățat lecția și povestea (ne)alăptării se repetă.
La fel nașterea, naturală, fără epidurală sau alte tehnici. Ca și nașterea precedentă, mi-a lăsat aceeași impresie. Un moment foarte frumos. Absolut deloc traumatizant.
💡 Ba chiar aș îndrăzni să spun că alăptarea mi s-a părut mai dureroasă decât nașterea 🙂
Lacația s-a instalat rapid (ca și fratele lui, T. s-a născut tot spre 42 săptămâni), bebelușul nu suge, dar s-a atașat corect. Oricum sunt puțini cei care sug în maternitate. Folosesc pompa. Aveam experiență oricum :))
Ajungem acasă iar bebelulșul acesta era atât de flămând că nu era chip să stea la sân. Se făcea vânăt de plâns. Mai primea și formulă. Pediatrul spune să-l hrănesc înainte, să nu-l mai pun atât de flămând la sân. Să-i dau să mănânce un pic cu biberonul înainte.
Îmi cumpărasem o pompă manuală, mi s-a părut un chin să scot lapte, am trecut la un Avent electric, mergea bine operațiunea scos lapte. Mă rog întâi sânge, apoi lapte, dar na, v-am zis că nu mă sperii de durere :))
Dar mânca atât de mult acest bebeluș, de mă speria. Suplimentam cu formulă.
Apoi am închiriat o pompă profesională dublă, ca să meargă mai repede. (De la Crucea Albă, dacă aveți nevoie și nu vreți să cumpărați, parcă 50 lei săptămână, dacă mai țin bine minte, Spectra am închiriat eu)
Aceeași condiție- mamaloane ombilicate (dar asta nu înseamnă, în niciun caz că nu poți alăpta ci că poate va fi ceva mai dificil).
➡ Dar spre deosebire de primul copil care nu a supt niciodată, Tudor (care din start a avut cu 800 g mai mult la naștere, mai mult decât fratele lui), cu perseverență, răbdare, informare și multă dorință din partea mea, ar fi supt mult și bine.
Eeei și cu toate astea am renunțat, tot după o lună, iar în timpul ăsta a primit lapte matern cu biberonul.
Am returnat pompa, a primit formulă până la 2 ani și ceva, de când nu a mai pus nici el gura pe lapte.
➡ Și cam asta a fost cu insuccesul nostru. De 2 ori. Nu mă scuz, doamne-ferește, dar nici nu mă acuz, nu este un articol despre vinovăție sau regrete ci despre, până la urmă, lipsă de informare.
Între timp, copiii mei au crescut mari, frumoși, isteți, voioși, și foarte important sănătoși și cu o imunitate mai mult decât mulțumitoare, din fericire.
Și, și mai pe scurt, eu nu am alăptat pentru că am renunțat ușor. Și am renunțat ușor pentru că nu a existat o dorință foarte mare. Asta cred eu acum. Și nu a existat o dorință foarte mare pentru că nu m-am informat cât ar fi trebuit.
Dar este un articol despre:
→cum am renunțat când puteam continua;
→ cum dorința de a alăpta a fost inferioară greului primei luni;
→ cum am zis că alăptatul trebuie să fie ceva natural, dacă mie îmi vine atât de greu, înseamnă că nu-i de mine;
→ cum am crezut că ”lapele praf este atât de studiat acum, încât îl fac la fel de bun ca cel matern”;
→ cum nu mi s-a părut atât de important să alăptezi, cred! Și aici e lipsă de informare, iar;
Și gata, că mă apropii de 1500 cuvinte.
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi acest post lung.
Voiam doar să vă ofer un contra-exemplu și să vă spun despre acest minunat eveniment care se întâmplă în București. Dacă aș mai avea de gând să mai fac un copil, vreodată, clar acolo aș fi pe 31 august. Parcă-mi vine să mai fac un copil doar ca să-l alăptez :))
Subiectele discutate vor fi acestea:
- Cum să ai un start bun în alăptare;
- Atașarea corectă a bebelușului la sân;
- Frenul lingual și alăptarea;
- Ce este ora magica și cum impactează aceasta alăptarea;
- Suplimentarea cu formula de lapte în primele zile după naștere
- Cum afectează anestezia alăptarea;
- Despre sâni inflamați, furia laptelui, ragade și alte probleme în alăptare;
- De ce bebelușul nu ia în greutate și ce să facem în această situație;
- Scaderea lactatiei dupa primele luni de alăptat ca la carte;
- Bebelușii sunt diagnosticați greșit cu reflux sau alergie la laptele matern;
- Dușmanii tăcuti ai alăptarii și despre cum sabotăm alăptarea fără să vrem;
- Ce înseamnă confuzia mamelonului;
- Despre alăptarea la cerere vs alăptarea la program;
- Laptele matern și alăptarea prelungită.
Înscriere pentru participare în sală sau pentru LIVE online:
http://bit.do/CONFERINTA-PARINTI
💡
Pentru cititorii blogului, folosind codul JNPARTNERS aveți o reducere de 20%. Aceasta se comunulează cu oferta specială din Săptămâna Alăptării, valabilă până vinerea aceasta.
Aaa, și dacă tot am povestit dau mai departe leapșa alăptării și vă invit să-mi povestiți cât de bine, greu, ușor sau magic a fost la voi 🙂
Sursa foto: Unsplash
Anca Arau
4 Comments