Nașterea acasă a prietenei mele: întrebări și răspunsuri

Voiam să îți spun că ieri la 16:19 s-a născut micuța L., acasă, într-o piscină cu apă caldă, în sufrageria noastră, însorită. E scumpa foc și nu ne vine să credem că deja s-a născut! Surioara ei, M. a fost plăcut surprinsă când s-a întors de la grădiniță și a găsit surpriza pe paturica ei de joacă. Revin cu poze.

Într-o dimineață de iarnă, acum aproape 2 luni, primeam acest mesaj de la prietena mea. Apoi au urmat pozele minunate făcute de tatăl micuței în ziua cu pricina. Pozele transmit emoție, bucurie și o stare de bine. Suprind factorul wow al nașterii, tocmai prin naturalețea cadrelor și firescul momentelor.  

Haideți să vă povestesc despre nașterea acasă a prietenei mele, sub formă de întrebări și răspunsuri.

Context: Sufrageria însorită în care s-a născut micuța L. este situată într-un oraș liniștit, de provincie din Germania. Germania este departe de a fi considerată o țară ”prietenoasă” cu  nașterea acasă. Sunt ceva mai deschiși decât România dar la distanță mare de Olanda, de exemplu, unde s-a născut Radu.

Când ai luat decizia să naști acasă? 

Încă de la primul copil, m-am gândit că ar fi ceva ce mi-aș dori. Dar atunci nu am avut curaj. Nu știam la ce să mă aștept. Cu excepția unei prietene, foarte diferită de mine, nu cunoșteam pe nimeni care să fi născut acasă. Nu aveam punct de plecare și nici de referință.

Plus că atunci locuiam într-un oraș aglomerat și m-am gândit că dacă nasc la oră de vârf, acasă și trebuie să ajung la spital, va dura mult până ajung, în condiții de trafic. Atunci mi s-a părut mai sigur să nasc la spital.

Și a fost minunat. Dar asta pentru că am avut o moașă ”specială”.

Nu mi-a fost tocmai ușor, dar într-un final am reușit să nasc cu acest tip de moașă, pe numele lor nemțesc Beleghebamme. 

Spun că nu mi-a fost tocmai ușor, pentru că aici este o politică sistemică de descurajare a acestei meserii.  Așadar, cererea pentru aceste moașe depășește cu mult oferta, respectiv disponibilitatea lor.

Dar dacă reușești să te ia în evidență aceste Beleghebamme, vei avea parte de o experiență minunată, pentru că ele lucrează în spital, au răbdare și experiență multă și cel mai important le cunoști și te cunosc. Și apoi, aceeași moasă familiară te vizitează în primele 8 săptămâni, cu o anumită regularitate. Au un rol psihologic extraordinar. 

Consultă copilul, te consultă pe tine, te ajută la alăptat etc.

Și ca să revin la întrebare, la o doua sarcină ne-am hotărât să nasc acasă, când singura Beleghebamme din orașul mic în care ne mutasem acum, este ”fully booked” pentru următorul an.

Și apoi, m-am răzgândit un pic. Când la morfolgia de trimestrul 2, doctorul conservator la care am făcut ecografia, m-a descurajat total, considerând nașterea acasă un act de teribilism.

Vaaaai, dar nu pot să cred așa ceva. Dacă eram doctorul tău curant, te dădeam afară, în momentul ăsta. Moașele de care acum 100 de  ani, s-ar răsuci în mormânt, dacă v-ar auzi. În loc să fiți recunoscătoare pentru evoluția medicinei, voi vă doriți să nașteti acasă, ca pe vremuri. E la modă acum sau ce v-a apucat?

Doctora ginecolog care mi-a supravegheat sarcina m-a susținut întrutoul, pe toată perioada sarcinii. 

Și totuși, îmi amintesc că la 2 săptămâni de la naștere, când m-am întâlnit cu ea, mi-a mărturisit că ea nu ar fi avut curaj să nască acasă, tocmai pentru că e medic și a văzut atâtea. Dar nu mi-a spus niciodată nimic, tocmai pentru că știe că am luatt o decizie informată. I-am apreciat profesionalismul. Are 30 de ani de experiență și 3 copii.

Cum v-ați pregătit pentru nașterea acasă?

M-am înscris la centrul local de moașe. Ți se alocă 2 moaște. Și cu 6 săptămâni înainte de data probabilă a nașterii, aceste două moașe sunt la dispoziția ta, non-stop.

Totodată, deși nu este obligatoriu este recomandat să te înscrii la cel mai apropiat spital, în caz în care ai nevoie în timpul nașterii de asistență medicală de urgență să fie pregătiți.

Cu câteva săptămâni înainte de naștere, cele două moașe au  venit acasă, să vadă locația, în primul rând. Și tot atunci au adus un sac cu cele necesare- mănuși, comprese sterile, piscina etc. Și ne-au povestit de ce mai avem nevoie.

De ce ai avut nevoie pentru nașterea acasă?

Pe lângă ce au adus moașele. a trebuit să mai comandăm o folie de plastic de unică folosință, pe care să o punem în piscină, o folie de protectie de pus pe podea și un furtun de 10 m.

Aaaa, și un lighean. Asta după ce moașele, la vizita anterioară nu au găsit niciun recipient suficient de mare pentru placentă.

Deci înainte de naștere, se impune o vizită la magazinul de bricolaj 🙂

Așa  și în continuare am mai avut nevoie de multe hârtii…contracte și discuții îndelungate în care iti explică ce se poate întâmplă, dovadă de medicul ginecolog că noi doi avem același Rh, că Streptococul B este absent, permisiunea de la medicul pediatru al copilului pentru recoltarea testului de sânge din călcâi de către moasă.

Mi-au făcut și o evaluare psihologică, respectiv dacă am avut traume în copilărie sau episoade de violență, vreodată. M-au pus să le povestesc detaliat prima naștere și deasemenea, mi-au cerut datele de contact ale moașei de atunci.

Ți s-au administrat în timpul nașterii, analgezice sau calmante de orice fel?

Deloc.

Dar, cu 4 săptămâni înainte de naștere am făcut săptâmânal o ședintă de acupunctură cu o moasă specializată. Și pe perioada sarcinii am făcut yoga pentru gravide.

Întâmplător și total neprogramat am avut și o ședință de hypnobirth. Instructoarea de yoga m-a pus să-mi imaginez, pe baza experienței anterioare, cum o nasc, cum o să arate bebelușul etc. Poate și datorită acestui exercițiu am fost foarte pregătită pentru naștere. 

 Povestește-mi despre ziua cu pricina

Începusem să am contracții încă din cursul zilei de luni. M-am dus la yoga, mi-am anunțat moașa că am contracții. Ginecolgul mi-a spus că am colul ușor deschis. M-am speriat un pic, pentru că mama urma să ajungă la noi de-abia spre seară și nu știam ce să facem cu M. (prima fetiță, 18 luni), dacă intervine nașterea până atunci.

Moașa m-a liniștit.

 Stai liniștită, nicio mama nu naște, dacă nu știe că primul copil nu e pe mâini bune.

Și așa a fost. Nu am născut, luni. Mama a ajuns la noi, la la 9 seara, după un drum lung și obositor.

Marți.

M-am trezit de dimineață. Aveam contracții neregulate. Am trimis-o pe M. la grădiniță iar pe mama am rugat-o să facă curățenie. Urma să avem musafiri, voiam o casă curată și ordonată.

Eu mi-am pus muzică și m-am relaxat în cadă.

Pe la 11.30 a sosit și  moașa și împreună cu A. (tatăl) au început să ”pregătească terenul” Au umflat piscina, au intins folia de protecția, moașa și-a pregătit ustensilele. Au umplut piscina.

Apoi eu m-am apucat să fac ceva de mâncare, dar deja contracțiile se întețiseră, am abandonat gătitul la jumate. A preluat A., de acolo.

În tot acest timp, moașa stătea retrasă într-un colț, încercând să fie cât mai invizibilă posibil. Ieșea din conul ei de umbră, doar pentru monitorizare fetală și consultație.

M-am simțit de un milion de ori mai monitorizată decât la o naștere în spital.

Apoi am mâncat un pic, am făcut o cafea și apoi m-am așezat pe canapea, ascultând din playlistul cu muzică braziliană. A. era la latop, își comanda niște accesorii pentru bicicletă, moașa, retrasă-n colțul ei, mama ieșise în oraș, tot ea urmând să o ia pe M. de la grădiniță.

Deja mă gândeam că e timpul să nasc. Noi de obicei po luăm pe M. de la grădiniță la 15.30, grădinița fiind deschisă până la maxim 17. Deci nu mai aveam așa mult timp.

După ce am vorbit, pe la 13,30 ultima oară cu mama și m-am asigurat că are tot ce-i trebuie pentru M. și că nu vor veni acasă, înainte să o sunăm că am născut, contracțiile au devenit dese și regulate.

În piscina pregătită cu apă călduță, am intrat spre sfârșit, când momentul nașterii era iminent, respectiv în ultimele 20 de minute.

La 16,19 s-a născut L., perfect sănătoasă, iar cordonul omblical i l-a tăiat, desigur, tătăl ei. Am ieșit și noi două din piscină, L. continuându-și prima masă.

La 16,30 am sunat pe mama să vină acasă. M. s-a bucurat enorm, când a văzut-o pe surioara ei pe păturica ei de joacă. A pupat-o și a mângâiat-o.

Apoi, cele două moașe s-au retras în bucătările pentru treburi birocratice- întocmirea actelor și documentelor necesare. Și au rămas acolo până pe la 7 când le-a sunat telofonul- o altă mămică intra în travaliu. Au plecat grăbite spre noua adresă.

Dacă ai mai naște a treia ora, ce ai alege?

Nașterea acasă, în apă.

Deși eu nu militez deloc pentru nașterea acasă, ci mai degrabă pentru îmbunătățirea experienței naștere naturală, în spital. Dar, în urma unei experiențe neplăcute (A. a avut parte de niște complicații, cauzate de managementul derizoriu din spitale și lipsa personalului odihnit), mi-a fost clar, că dacă aș putea mi-aș dori să nu mai calc vreodată într-un spital.

Photo credit: www.anatolkowalewski.com