Primăvara care va veni, copilul meu și scrierea imaginativă

Ca să încep cu un preambul, așa, dar foarte important pentru tema lui cu scrierea imaginativă de ieri, pe când nu era încă elev, a făcut acest desen. 
pp
pp
-Mami, îți place ce am desenat aici?
-Mmmdaa, sigur. Adică o casă?
-Nu ăsta e desenul, maaami.
-Păi ce? Că nu mai văd nimic în desen..
-Doooamneee, mami, deci tu nu îți dai seama deloc. AM DESENAT O ZI! Adica 24 de ore, tu nu vezi scris 12+12?
pp
Dăăăăh, doar și scrie, cum de nu mi-am dat seama 🙂 
pp
Deci așa reprezenta el o zi. O zi din viața lui. Adică, dacă alți copii de vârstă preșcolară, pentru a reprezenta o zi din viața lor, desenau un tobogan, pe ei de mână cu mami și cu tati, mâncând tort ori dansând, la grădiniță, la plajă sau în parc, micuțul nostru a desenat o zi din viața lui, exact așa. O casă și un adevăr matematic. 12 ore de zi și cu 12 ore de noapte, fac fix 24, cât are o zi întreagă.  Indubitabil.
pp
Și după această introducere, să revin la tema lui
pp
Scurta lui temă de ieri, așa suna- să facă o scurtă scriere imaginativă, răspunzând la o serie de întrebări, despre primăvară și mărțișor. Tot spațiul lăsat în caietul de lucru, pentru acest exercițiu era de maxim 10 rânduri, deci prea lung, mult și greu nu avea cum să fie.
p
În fine, s-a plâns câteva ore că are foarte multe teme, că cine a inventat școala, că ce să zică el de primăvară, că vai, ce multe teme are și de ce există școală și de la capăt.
p
Totuși, deși se plânge de școală și teme tot timpul, este foarte conștiincios și nici nu poate face altceva dacă știe că nu și-a terminat temele pentru a doua zi. Nimic altceva, în afară de a se plânge că are teme, asta îi ia foarte mult timp. Infinit mai mult timp decât rezolvarea propriu-zisă a temelor. Incomparabil mai mult.
p
p
Se așază la biou.
La matematică, merge repede, se plânge și acolo, dar mai puțin decât la română, și l-am auzit chiar zicând că îi place să rezolve probleme, ecuații, înmulțiri și exerciții. Dar și dacă îi place, tot se plânge, bineînțeles, acțiunea aceasta este premergătoare efectuării temelor încă de la clasa pregătitoare.
p
Și vine tema la română
p
”Privește imaginea, răspunde la întrebări și alcătuiește o povestire”
p
Întrebările era simple- ce anoptimp vestește ghiocelul, când, cui, de ce oferim mărțișoare, ce urări facem și cea mai grea întrebare de ce simțim atunci când vine primăvară, când ies ghioceii, când oferim un mărțișor etc- toate răspunsurile astea legate într-o scurtă povestire.
p
Se apucă, scrie, se oprește, vreau să-l mai ajut, îi spun că simțim bucurie și entuziasm când încep să inverzească copacii. Și ne inspiră optimism, stare de bine…
p
Doamne ferește, cine simte asta, în niciun caz!
Păi nu te bucuri că vine primăvara?
Aaaaa, nu, de ce să mă bucur? Că o să încep să transpir? Și să-mi fie cald tot timpul? Vaaai, ce speranță și bine…
p
Ok, te mai gândești atunci ce scrii.
p
Păi asta e, la ce să mă gândesc, e ca și cum m-ai întreba ce simt atunci când văd roșii. Dacă mie nu-mi plac deloc roșiile, ce pot să zic, că sunt bune și zemoase?
i
În fine, mai cu suișuri, mai cu coborâșuri, mai greu, mai ușor, a încropit trei propoziții. Mai are titllul și încheierea și gata.
p
A găsit un titlu evident și se tot gândește cum să încheie. Mă dau și eu părerea, și îi zic:
0
Bine ai venit, primăvară!
0
Doaaamne, zici că am înnebunit și m-am apucat să vorbesc cu primăvara!
0
A lăsat-o fără încheiere.
0
Nu știu cum nu i-a trecut prin minte să încheie:
0
Mai sunt 7 zile și vine 1 martie, când voi cumpăra 17 mărțișoare și 3 buchete de flori.

About the Author

Anca Arau
Author with 404 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc