Peretele bucătăriei noastre. Unde, de azi, fiecare inimă acoperă o gaură.

Noi aproape zilnic cred că avem discuția asta:

Aoleu, trebuie neapărat să văruim, să reparăm pereții, uite în ce hal arată. Cât de stricați sunt.

Și până să terminăm propoziția, Tudor se oprește cu trotineta în perete.

Scuzeeeeeee, nu am pus frâna.

Ooook, hai că mai așteptăm vreun an așa, să mai crească și ei.

Dar măcar hai să văruim sâmbătă peretele din bucătărie. Care e și murdar, pe lângă că e mega lovit. ”

Datorită” copiilor, bineînțeles.

Care atunci când trag scaunul să se așeze la masă, piciorul scaunului face o mică gaură în perete. Cade varul, puțin cât de puțin. Atunci când împing masa, colțul ei străpunge varul. Puțin de la Tudor cu puțin de la Radu s-a făcut foarte mult pentru peretele bucătăriei noastre.

Ok, comand de la Leroy Merlin, o cutie mică de vopsea, 2 trafaleți, folie, pensulă, colorant (îmi dăduse ideea o prietenă să le facem mânuțele lor, dacă nu vrem să rămână alb tot peretele), tăviță, mă rog cele necesare omului, pentru un var rapid, într-o dimineața. Cât să schimbăm aerul și să igienizăm pereții, nu să-i reparăm.

80 lei cu tot cu transport și o zi mai târziu, ni le-a adus curierul.

Copiii super încântați că sâmbătă vor vărui. Ei. Ceea ce au făcut.

I-am lăsat să-și facă de cap. Să le facem o bucurie. Au dat cum au putut și apoi a retușat P. Și am folosit pentru un perete mic, toată vopseaua, pe a cărei cutie scria: pentru 30m2.

Am terminat. Am strâns. Deja arăta mai bine. Curat dar lovit rău, peretele nostru.

Lasă că oricum, renovăm cu totul,văruim toată casa cât de curând.

Și apoi, am zis, hai să le acoperim cumva :)) Și-am făcut o ștampilă dintr-un cartof și cu colorant, am ștampilat găurile.

Ca soluție temporară. Și de câte ori, copiii fac o gaură în perete, mai punem o ștampilă pe perete. Pentru că, colorant avem și cartofi cu atât mai mult :))

Peretele bucătăriei noastre. Unde fiecare inimă acoperă o gaură. Facută de copii.