Fetele nu-s ca băieții: Cum ne jucam noi și cum vă jucați voi

Dragii mei copii,

Eram copil mi-aduc aminte…..daaa, de ce vă mirați așa? Și mama a avut odată vârsta voastră cea de aur! Veniți aici în jurul meu, să vă povestesc cum mă jucam eu și totodată să vă amintesc cum vă jucați și voi, ca să rămână mărturie în negura timpului. Să le luăm pe rând. Ascultați în liniște, da?

JOACA DE-A CĂLĂTORUL ÎN TREN

Când noi două, eu și sora mea, respectiv mătușa voastră (cum ce înseamnă mătușă? Michi, adică) eram mici, ne jucam mai ales în liniște. Stăteam una lângă alta și nu vorbeam.

Ne jucam de-a călătorii-n tren.

Mergeam de la Medgidia la București și eram răbdătoare amândouă, știam că drumul durează aproximativ 3 ore, deci, norocul lui Mi că avea parte de liniște. Știți, dragi copii, că înainte ca Mi să fie bunica voastră este mama mea.

Dar totuși, (ne întreba mama), am înțeles sunteți în tren, văd că ați luat cutia de lemn a mașinii de cusut, pe post de bagaj,  dar voi, de ce nu vorbiți una cu alta? V-ați certat?
A nu, dar noi nu ne cunoaștem, cum să vorbim?
 Și acum, că sunt și eu mamă la rândul meu, observ că și voi vă jucați tot de-a călătorii-n tren. Numai că, în cazul vostru, trenul este tata, și zilnic călăriți, ăăăăă, pardon călătoriți și voi spre alte destinații.
 
Dar voi, copiii mei, nu știți că în tren nu se vorbește..bine, ce-i drept nici voi nu vorbiți, țipați. Nu știți, de fapt nu puteți, să aveți răbdare o oră, ca să ajungă trenul măcar la Ploiești, dacă nu la Medgidia, cum aveam noi două răbdare.
Da, ne împrieteneam mai încolo, pe la Lehliu, așa, că nu poți să vorbești cu omu’ de când urci în tren. Adică, după vreo două ore de stat în liniste perfectă.
JOCURI DE ROL
Când noi două eram mici, desfășuram jocuri de rol tot timpul.
Eu eram învățătoarea, Michi, femeia de serviciu iar verișoara noastră (Gabi, ca o știți și voi..fata lui Gogu, ca să o identificați și mai bine) era directoarea.
Când doamna directoare a considerat că femeia de serviciu a pătimit suficient și merită o avansare în carieră a făcut-o și pe ea educatoare.
Avem fiecare catalog, făcut dintr-un caiet, copiii clasei aveau carnet de note, scriam zilnic pe coli A5, 20 de lucrări de control, cu pix albastru, cu diverse greșeli, pe care apoi le corectam cu pix roșu și le notam corespunzător.
Noi ne jucam, mai ales în liniște.
Și acum, observ că și voi, copiii mei, desfășurați joc de rol. 
Numai că unul dintre voi este piratul, iar celălalt cavalerul, Radu este polițistul, iar tu, Tudor, hoțul. Și când joaca voastră nu implică săbii, catușe și pistoale implică ciocane, șurubelnițe, cuie și piulițe, pentru că sunteți amândoi constructori și aveți de ridicat blocuri înalte și clădiri de birouri.
Dar indiferent ce sunteți, este musai să fiți gălăgioși, așa scrie în fișa postului!
JOACA CU PĂPUȘILE/MAȘINILE
Când noi două eram mici, ne jucam cu păpușile.
 
Eu, împreună cu Gabi aveam grijă de păpușa cea mai frumoasă, Michi, în calitatea ei de soră mai mică, creștea o păpușă beteagă de o mână. Așa era joaca. Casa mea unde-mi creșteam păpușa era camera noastră, casa ei era sufrageria. Și pentru că păpușa ei necesita reparații dese, ea era mai tot timpul plecată în vizită la mătușa Ioana, personajul imaginar cu veleități de medic- se pricepea, mai ales, la reparat copii.
 
Dar, orice joacă desfășuram era sigur fără țipete.
Și așa cum noi ne jucam cu păpușile, voi, vă jucați cu mașinile, fie ele de construcție, de la betoniere și buldozere, la vole și excavatoare sau autospeciale, de la ambulanțe la mașini de poliție, de pompieri sau autospeciale de dezamorsare bombe.
Și când vă jucați cu mașinile, trecând peste faptul că au sunet încorporat, trebuie neapărat să le acompaniați și voi din gură. Tudor, tu nu știi să vorbești, încă, dar te pricepi de minune să țipi foarte tare: vrrrrruuuuuuum!
Deci încă o dată gălăgie.
 JOACA DE-A VIAȚA E O JUNGLĂ
Noi ne jucam de-a afacerile, cum vedeam în filme.
Aveam o mapă cu diverse reviste care reprezentau acte importante, zburam cu avionul, respectiv canapeaua din sufragerie, iar la plecare și la sosire ne îmbrățișam partenerul de viață, respectiv un pui de pernă.
Eu si Gabi conduceam firme concurente, Michi era secretara amândurora. Ea nu călătorea cu avionul, dar ea era specialistă la făcut cafea, ordine în acte, răspuns la telefon și câteodată ne mai conducea sau aștepta și la aeroport.
Tot în liniște desfășuram și acest joc.
Voi nu vă jucați de-a afacerile, dar vă jucați des de-a animalele. Vă rog pe amândoi, cu cerul si cu pământul de cinci sute de ori ori pe zi cel puțin,  să nu mai țipați sau măcar să urlați un pic mai încet și primesc de la tine, Radu:
Dar ți se pare, nu țipă nimeni, eu sunt leu, Tudor este puiul de leu și ne pregătim de vânătoarenoi suntem lei, tu ești gazelă, mami, dacă vrem te mâncăm acum
La noi în casă, mai des decât orice, vorbim despre animale. Cam de 748 de ori pe zi, în medie așa.
  • e musai să-ți cumpăr înghețată, Radu, căci ești urs polar și poți să mori de la căldură;
  • țipi pentru că ești leu;
  • azi nu mănânci legume pentru că ești carnivor;
  • nu mănânci carne pentru că azi este ierbivor- dar neapărat ești un ierbivor mare;
  • ai toți pantalonii tociți și rupți în genunchi pentru că, adesea, ești șarpe;
  • stai neapărat tolănit, cocoțat, pe marginea de sus a canapelei, pentru că ești leopard și stai pe o creangă de copac.
JOACA DE-A ASCULTATUL POVEȘTILOR

Noi ascultam povești în liniște, cu plapumă peste nas. Acum, că vă citesc și eu povești, pot să spun că nu e la fel. 

Voi le ascultați așa:

Noi ne jucam mai ales în liniște, dar dacă ar fi liniște când vă jucați voi, eu aș sări ca arsă și aș veni alergând într-un suflet către voi, să văd ce puneți la cale de nu țipați.

Noi am fost fetițe, voi sunteți băieței.

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

2 Comments

  • Pienaru Ruxanda November 09, 2017 08.47 pm

    Cu articolul acesta m-ati dezamagit un pic, chiar daca inteleg ca vorbiti de copiii dumneavoastra, care, desigur, sunt diferiti de ai altora. Am vazut baieti care se jucau de-a laboratorul si asteptau in liniste minute intregi sa treaca apa imaginara prin paie colorate infipte intre saltea si marginea patului. Cunosc o fata care imi tipa in ureche numai ca sa ma vada cum tresar, iar daca reactia mea nu e corespunzatoare, tipa si mai tare. Prietenele mele de la bloc se jucau de-a corul pe casa scarii ( se auzea superb, pana la etajul 4). Baietii de la bloc se jucau de-a vanatorii, cu tevi de plastic si cornete de hartie; cand veneau nu se auzea nici un scart. Nu e cinstit sa generalizati.

    Reply 
    • Anca Arau November 10, 2017 03.19 pm

      Departe de mine gândul de a generaliza, în sens negativ:) Sunt total de acord că există băieți foarte liniștiți sau fete gălăgioase. Așa cum băieții mei se joacă de-a bucătăria bănuiesc că sunt și fete care se joacă cu mașini:)

      Reply 

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog