O prințesă care azi râde la glume cu pârțuri

Mmmdeeeci…ăăăă..ca să încep cu o concluzie cei care mă cunosc și personal știu că nu vorbesc niciodată urât, nu fac semne obscene, nu înjur, nu ameninț, nu-mi place umorul vulgar..sunt o finuță și o delicată, ce să mai.

Adică în adâncul sufletului meu sunt o prințesă…nu râdeți 🙂

Și cu stilul meu de a fi nu se potrivesc desigur copiii care vorbesc urât/vulgar. Prin urmare le-am spus mereu copiilor mei să nu folosească cuvinte al căror înțeles nu-l înțeleg. Insist mereu asupra aspectului mai ales la Radu, băiețelul meu preșcolar.

-Radu, copiii vorbesc urât la grădiniță?
-Ooooo, daaa!
-Păi și ce zic?
-Eee, zic cuvinte urâte!
-Dar să ne povestești, ca să îți povestesc ce înseamnă. Să ții minte cuvântul, să ne întrebi, dar să nu folosești niciodată un cuvânt dacă nu îi știi sensul.
-Păi da, nu folosesc. Biiine, te întreb un cuvânt mmmurât.
-Hai!

(Deja mintea mea o luase înainte și mă gândeam de care parte anatomică mă întreabă)
-Daaa’ nu știu, mami, e cam urât..dar nu știu ce înseamnă..eu nu-l folosesc..

(Dacă-i așa urât înseamnă că-s mai multe părți anatomice denumite vulgar, clar).

-Păi spune-mi cuvântul, Radu și îți zic..
-Mbiiine, hai că îți zic.

Un copil a zis…ăăăă…(șoptește) JAN-DARM..ce înseamnă?

Deci de vorbit nu vorbesc urât, băi dar ce-i amuză..ăăă…pârțurile.

Să vedeți:

Radu și Tudor se joacă cu tatăl lor. P. stă în fund pe jos sprijinit de canapea și îl ridică pe Tudor deasupra capului.

Tudoooor, fă pârț în gura lui tati!

E ce credeți? La comandă face băiețelul meu cel mic! Așa cum este în brațe, în poziția avion se poziționează cu fundul moale de la pampers exact deasupra gurii tatălui lui și execută ce zice Radu. Se pornește o mică mitralieră.

Măi și așa se amuză, amândoi, în timp ce eu de pe tronul meu de prințesă strâmb din nas. Eu trebuia să perii păr lung, auriu și să împletesc codițe în timp ce alt suflet nobil îmi trimite bezele imaginare din cealaltă parte a camerei, nu să mă prăpădesc și eu râs la glume cu pârțuri..că nah, așa prințesă cum sunt mă bufnește râsul și pe mine, trebuie să recunosc.

Lasă că sigur îi incită cumva tatăl lor de fac atâtea glume cu pârțuri când sunt în preajma lui. Ia să petrec eu niște timp regal cu ei, să îi inspire sufletul meu nobil. Mergem să gătim. Facem un cheescake fin, așa cum le plac prințeselor.

Gătesc prinții deci, sub supravegherea prințesei desigur,

Radu amestecă brânză cu ingredientele pe care i le toarnă rând pe rând Tudor.

Întâi ouăle, apoi mierea, apoi esența de vanilie și la final smantana pentru frișcă.
– Hai Tudor apasă și tu mai tare (pe cutia de smantana pt frișcă), îl îndeamnă Radu pe frățiorul mai mic.
-Aaata, Adu?
-Nu, nu e gata. E gata când auzi că face PÂRȚ cutia. Atunci n-a mai rămas nimic înăuntru. Ai auzit tu cumva că a făcut pârț ca să zici că-i gata?

Și se pornesc iar râsete. Pârțul ăsta e un cuvânt foarte comic, vă zic. Râde și prințesa în timp ce-și scutură hainele de stropii de aluat. A făcut pârț cam tare cutia, ce să faci.

Deci în preajma tatălui fac glume cu pârțuri, în preajma mea comparații cu pârțuri. Ia să-i lăsăm să se joace și singuri.

Și sunt atât de mândră de Radu, îl învață așa de frumos pe Tudor de lebede.  Îmi plac lebedele, au un aer așa nobil. Sunt cu siguranță cele mai frumoase necuvântătoare.

-Da Tudor ai văzut ce frumoase sunt lebedele? Sunt și albe. Sunt și negre, îi povestește Radu.

Și Tudor ascultă. Uite ăsta e un scenariu pe care mi-l închipuiam și eu. Eu stând pe balansoar, împletindu-mi părul personal, în timp ce copiii mei vorbesc despre lebede. Ce bine că au și alte interese în afară de pârțuri..

– Da, Tudor, dacă vrei poți să fii și tu lebădă, adică poți ca o lebădă dacă vrei..

-Da, Adu?

-Da, trebuie să faci PÂRȚ. Lebedele așa fac. Cum vaca face MU și câinele HAM, dacă vrei să faci ca o lebădă trebuie să faci PÂRȚ. Cam așa sună cum fac ele (îi exemplifică punându-și gura în deschizătura cotului)

..o prințesă care azi râde la glume cu pârțuri…asta vroiam să zic 🙂

Sursă foto titlu: Enis Yavuz on Unsplash