Vă spuneam că în ultimul timp, la culcare, le-am tot citit copiilor, povești cu tâlc.
Inițial am aplelat la ele, pentru că sunt scurte :)) dar apoi, mi-am dat seama că nu e nicio combinație, că, fiind cu tâlc, copiii trebuie să dezbată morală, să o înțeleagă în primul rând, să se transpună în locul personajelor, să discute dacă sunt sau nu de acord- și asta nu îi adoarme în niciun caz.
Dar mi se pare că ajung singuri la niște concluzii atât de pertinente. Uimitoare chiar.
Să vedeți.
Le citesc, căscând deja din 10 în 10 secunde, această scurtă poveste.(Povestea apare pe mai multe site-uri, eu o să acord aici credit ”Totul despre mame”, că de acolo am citit-o eu)
Așa, deci povestea:
O maimuță trăia într-un copac de mango lângă un lac.
Ea obișnuia să arunce fructe de mango coapte în lac, și un crocodil le mânca.
Crocodilul a devenit un bun prieten al maimuței.
Ei vorbeau adesea în timp ce mâncau mango.
Crocodilul a luat niște fructe de mango ca să le ducă la casa lui de sub apă, pentru soția sa.
Într-o zi, crocodilul i-a spus maimuței că soției lui i-au plăcut foarte mult fructele de mango și că acum vrea să-i cunoască prietenul.
„Te rog, prietene, vino acasă la noi. Vrea să te cunoască. Îți este foarte recunoscătoare”.
Maimuța i-a spus crocodilului că nu știe să înoate. Atunci acesta i-a zis că trebuie să stea pe spatele său și să-l țină. „Ai încredere în mine. Nu te vei îneca”, a spus crocodilul.
Deci, într-o zi, maimuța s-a așezat pe spatele crocodilului și au pornit. În timpul acestei călătorii, crocodilul i-a spus maimuței că soția lui vrea să mănânce inima unei maimuțe.
Maimuța s-a speriat când a auzit asta, dar nu și-a arătat frica. Ea i-a spus spus inteligent crocodilului:
„Îmi pare rău, prietene, mi-am lăsat inima acasă, în copac. Du-mă înapoi și o voi aduce soției tale.”
Crocodilul, prostănac, înotă înapoi. De îndată ce a ajuns la mal, maimuța a sărit de pe spatele crocodilului și s-a urcat în copac.
„La revedere, prietene!” a spus el de sus, „soția ta nu va gusta niciodată inimă de maimuță!”
Și gata, zic eu.
Așa, și care e morala? Ce vrea să zică? Deci morala care e?
Morala este că adesea o bună prezență de spirit ne poate salva.
Hhhhhmmmmm, adică? Ce înseamnă prezență de spirit?
Păi de exemplu, să zicem că te rătăcești de noi, te pierzi. Important e să rămâi calm ca să poți să îți aduci aminte ce ai de făcut. Dacă te sperii și intri în panică, nu te ajută prea mult în acele momente.
Deci, ce ai de făcut?
Păi mă duc la locul pe care l-am stabilit dinainte. Am povestit în alt articol, cum de fiecare dată când ajungem într-un loc aglomerat, avem această regulă.
Dacă te pierzi și nu avem un loc stabilit de întâlinire?
Caut pe cineva în uniformă și îi spun.
Sau opresc o persoană și îi spun să te sune. (Radu știe numărul meu de telefon pe de rost, de câțiva ani)
Vezi, asta înseamnă să ai prezență de spirit și să nu te pierzi cu firea. În momentele foarte grele, să îți păstrezi calmul și nu te panichezi pentru a găsi cea mai bună soluție de a ieși din acea situație neplăcută.
Îhmmm.
Să nu cedezi presiunii de traversa pe roșu ori fără a te asigura, indiferent cât de grăbiți sunt prietenii tăi.
Dar asta nu înseamnă prezență de spirit. Poți să iei amendă dacă treci pe roșu.
Tot să nu te pierzi cu firea se numește.
Și altele asemenea.
Foarte important mi se pare-n viață să nu ne pierdem cu firea și să avem prezență de spirit.
Să putem acționa rapid. Să găsim cea mai bună soluția pentru a ieși dintr-o situație atipică.
De la a suna rapid la 112 și a oferi clar și concret toate datele problemei, până la a acorda primul ajutor.
De la cum reacționăm dacă ni se fură geanta-n autobuz, la ce facem când cineva încearcă ușa de la intrare. Sau, mă rog, alte zeci ori sute de situații neplăcute care ne pot lua prin surprindere.
Deeeeeci, bine, am înțeles, să nu uităm ce avem de făcut. Să rămânem calmi.
Da, important este este să nu ne pierdem cu firea, pentru că, adesea o bună prezență de spirit ne poate salva viața. Nouă sau altora.
Bine, bine, noapte bună.
Noapte bună!
Sursa foto: Photo by Matthew Henry on Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment