Binele lui Tudor

Fiecare dintre noi are, desigur, o zonă de confort. Ceva ce îi face plăcere să facă, un loc iubit unde revine cu drag, o cafea, o cină cu prietenii sau…..pentru cei mai mulți dintre noi ACASĂ, pur și simplu.

Când ne e greu și suntem supărați și obosiți așa exclamăm- vreau să ajung o dată acasă. Acolo este bine, cald, ne simțim în siguranță, iubiți și protejați.

Așa e pentru mine. Zona mea de bine este acasă. 

Zona de confort și bine a lui Tudor

Așadar, activitatea care îi dă cea mai mare siguranță și stare de bine este…gătitul.

Acum vreo 2 luni, o prietenă l-a întrebat ce își dorește de ziua de lui de 3 ani. I-a răspuns că vrea un mixer adevărat, ca să poată să facă prăjituri așa cum face ”duama Iamia”

Pentru că el nu s-a uitat niciodată la desene animate, el nu știe de Patrula Cățelușilor, Peppa Pig ori Masha și Ursul ci doar de doamna Jamila. 

Totul a început, când am urmărit-o eu, cu Tudor lângă mine, pe această doamnă, pe Youtube, cum ne explică ea, pas cu pas, rețeta de clătite americane. Și de atunci, aia a fost. Dacă se uită la tv ori tabletă, atunci se uită doar la doamna Jamila. Nu-i spune niciodată Jamila simplu, ci doar doamna Jamila.

♥În prima săptămână de grădiniță, când îi era greu să se despartă de mine, în fiecare zi  când ieșeam din casă, îmi cerea să îi promit că îl iau ”imădiat” de la ”găgăniță” și când ajungem acasă facem brioșe cu mere. El nu mănâncă, dar le face atât de bine.

Teama unui început se risipește în bucătărie.

♥Când am ajuns, în vacanță, seară târziu, în camera de hotel, după un zbor cu avionul și mers cu mașina 1h30, mi-a spus că el vrea acasă la el ca să facem pâine.

♥Când s-a trezit a doua zi dimineața, în camera străină de hotel, ne-a întrebat când ajungem acasă ca să facem pâine. A mai întrebat și a treia zi și de câte ori a fost supărat sau obosit. El vrea acasă la el, să facă pâine.

Dorul lui de casă se măsoară în pâine.

♥Când am plecat, câteva zile doar noi doi și el a rămas acasă la el, cu Radu și cu cele 2 bunici, în seara premergătoare plecării făcuse deja planul culinar pentru toate cele 3 zile. Clăite, vafe, brioșe.

Dorul pentru noi se alină în bucătărie.

♥Când eu trebuie să ies în oraș, seara (pentru el este greu că este obișnuit să adoarmă numai cu mine) și rămâne acasă cu tati și cu Radu, negreșit și invaribil, ei trec în bucătărie și gătesc budincă de-aia instant dr. Oetkar. Na, tati nu știe să facă prea multe în bucătărie și acest desert preparat în casă este ”their thing”, al lor și numai al lor. Numai ei 3 împreună și numai când nu sunt eu acasă gătesc acest desert.

Despărțirea de mamă trece mai ușor cu budincă instant.

♥Când are febră sau se simte rău, îmi cere cu voce sfârșită să îi povestesc cum facem tort. Ce punem, cum mixăm, cât îl lăsam la cuptor și apoi în frigider.

Boala lui se alină cu reteța de tort cu mascaropone.

Înainte de a pronunța cuvinte uzuale, el are în vocabular cuvinte precum: ingrediente, aluat nelipicos, amestecăm cu telul până încorporăm bine, mascaropone, smântână pentru frișcă neîndulcită etc.

Acum o lună, când eram la Medgidia, tataia a cumpărat varză multă iar Mi (bunica lui) îi spune lui Tudor că trebuie să o pună la murat, ca să avem iarna. Iar el de la 1m înălțime, îi povestește, pe îndelete ce trebuie să facă:

pei vada, o tai bucati mai miti, pui o gutuie tăiată pe dumate ti taie.

Bineînțeles că nu înțelegeți ce zice că numai cunoscătorii în ale bucătăriei înțeleg ce zice el. Așadar varza trebuie spălată, taiată bucăți mai mici, pus pare și o gutuie tăiată pe jumate (nu știu dacă e adevărat cu gutuia, nu am avut curiozitatea să verific. El așa a spus, eu așa consemnez)

Și are poze multe în bucătărie. Are costum de bucătar și ustensilele lui. Dar o să las aici un filmuleț scurt, filmat rudimentar cu telefonul dar perfect încât să ne amintim noi, cum la 3 ani este perfect capabil să ”ducă” până la capăt o rețetă de lava cake.

Lava cake nu a ieșit, dar au ieșit cele mai delicioase brioșe cu ciocolată/ negrese pe care le-am mâncat noi vreodată.