V-am mai povestit cum a fost în cazul nostru, când s-a născut Radu acum 7 ani.
Prietenii noștri nu aveau copii, frații noștri nici atât, nu aveam bonă ori bunici aproape.
Eram noi doi, departe de casă.
Nu știam că există grupuri pe facebook dedicat oricărui aspect al creșterii copilului, alegerea pediatrului nu era la latitudinea noastră, nu am citit tratate și studii despre dezvoltarea copilului.
➡ Din punctul nostru de vedere, lucrurile au fost foarte simple.
Copilul s-a născut, a ajuns acasă, a fost înscris la medicul pediatru la care eram arondați, am primit o carte în engleză cu ”Sfaturi pentru creșterea copilului până la 4 ani”. Pe coperta cărții ni se trecea tot timpul data și ora următoarei programări, și tot aici medicul trecea informațiile despre vaccinurile efectuate, recomandări, plan de tratament, măsurători etc. După 4 ani, copilul era mutat în evidența medicului de familie. Asta era procedura standard pentru toți copiii, pediatrul nu era la alegere (copilul era văzut, în funcție de disponibilitate de unul dintre cei 5-6 medici de la centrul de care aparțineam)
Și vă jur că a fost minunat.
Când nu ai de ales e foarte liniștitor pentru părinți.
Ne-am văzut de vizitele noastre lunare, de planul de vaccinare, de recomandările punctuale, fără să-mi fac griji vreodată că nu fac bine ori că îi greșesc cu ceva copilului.
În Olanda, în primele 8 zile, copilul este vizitat acasă, pentru mai multe ore de o asistentă care ajută proaspăta mămica să se acomodeze la noua viața. Cum să alăpteze, cum să-i facă baie, când să se alarmeze, când să se relaxeze.
Și noi, după astea 8 ore zile, am rămas cu o frază întipărită în minte. Atât de mult ni s-a repetat în fiecare zi că a fost sfatul cel mai preț, pe care nu l-am uitat niciodată.
Dar cel mai important este să fiți voi, părinții, împăcați cu deciziile voastre, oricare ar fi ele ca să vă fie bine tuturor, eu vă fac doar niște recomandări generale
💡 Bun și asta am ținut minte. Că nu există adevăr absolut.
Al doilea copil s-a născut în România.
Deja făceam parte din câteva grupuri de suport pe facebook, deja mă lovisem de ”greutatea” alegerii unui pediatru, fiind diversitate mare etc. Numai că, la doilea copil, lucrurile prin definiție sunt mai ușoare și părinții nepanicați.
Dar vă zic, în era informației cel mai milă îmi este de proaspăta mămică.
Pentru că, și așa nesigură pe ea, obosită de nu știe nici cum o cheamă sau câți ani are, ori ”hormonată” de nu se mai recunoaște nici ea pe ea, trebuie să facă față și tot tăvălugului de informații.
Devine mama.
Cu toate incertitudinile ei, alimentate de informațiile contradictorii din online, devine mamă.
➡ Se înscrie pe facebook în câteva grupuri de suport pentru proaspătele mămici, pentru singurul motiv că știe că aceste grupuri sunt o metodă bună de a afla rapid o informație ori de a socializa cu alte mame.
➡ Primul și primul lucru se gândește să caute un pediatru ca să nu plece urechea la recomandările neavizate ale mamelor din grupurile în care tocmai s-a înscris.
Proaspăta noastră mămica este o ființă rațională, inteligentă și cu capul pe umeri.
Cere recomandări de pediatru. Primește 85 de răspunsuri, în care pediatrul recomandat de o mamă primește o contrarecomandare de la altă mamă și tot așa.
Pentru că nu a găsit cel mai bun pediatru, așa cum merită copilul ei, selectează 2 sau 3 pediatri, pe principiul ”mai cere o părere”.
În continuare caută pediatru, pentru că este obositor, desigur, să asculți de mai mulți pediatri. Când se gândește rațional amândoi pediatrii au dreptate, deși recomandările lor pare că se bat cap în cap.
Și dintr-o dată, așa rațională și inteligentă cum este, are un sentiment de agitație și lucru neterminat.
Plus obososeală.
Plus incertitudine.
Plus hormoni care-și fac de cap.
Nu este membru activ în grupurile respective. Mereu apelează și ține cont de părera medicului. Dar discuțiile din grup îi apar în newsfeed. Le citește, rezonează sau nu cu ele.
Și de aici, s-a terminat. Oricât de rațională ar fi, începe să se gândească:
Pfoa, copilul meu doarme foarte agitat. Nici în greutate nu a luat prea bine. Am văzut eu că a întrebat o mamă exact același lucru. Sigur are intolerență la lactoză și al meu. Sau chiar alergie, de aia nu doarme bine mititelul.
Trece mama pe regim ca să doarmă bebe toată noaptea. Dar nu pare să se schimbe nimic. Deci nu mai crede că este alergic la proteina din laptele de vacă.
Și acum fac o paranteză și revin la mine:
(Știți în câte nopți nu a dormit deloc bine Radu? Păi să spunem că dacă aș fi primit un bănut pentru fiecare noapte de asta, strângeam până acum bani de niște cizme faine. Dar pentru că nu am știut de aplv, nu mi-am pus niciodată problema că o fi alergic și de asta nu o dormi bine. Deci nu mi-am făcut griji, am luat ca atare nopțile albe și cum au venit așa au și trecut)
Și proapăta noastră mămica rațională și inteligentă, devine debusolată. Este prinsă în mreaja informațiilor contradictorii. Este bulversată și bombardată de informații din toate părțile.
Nu mai știe nici ce știa, nu mai este sigură nici cât era.
Ba diversificare clasică, dar stai că e mai bună autodiversificarea. Ba camere separate dar stai că a citit acum de beneficiile co-sleepingului. Cumpără balansoar că a văzut că alți copii se liniștesc în el, schimbă căruțul că sigur de aia nu stă la plimbare al ei, înlocuiește ssc-ul ei cu unul mai moale, că uite, toți copiii dorm în sistem și așa mai departe.
Și oricât ar zice că urăște comparațiile și știe că fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui, așa rațională și inteligentă cum e, devine deodată afectată de ”reușitele” celorlați bebeluși de pe grup. Care sunt mai grași ori mai lungi. Care se rotesc, stau în fund, merg, numără ori spun poezii mai bine decât al ei.
Își face griji pentru orice febră mică a copilului pentru că deunăzi citea, pe grupul respectiv de o mămică cu copilul internat la Alexandrescu. Iar spitalele sunt cum sunt. Altă mămică povestea că de la o răceala netratată uite, copilul a făcut pneumonie, alta că de la muci neaspirați a făcut otită.
Lasă grupul respectiv că e ea chiar nu e așa de panicoasă. Mai bine citește ziarele. Citește și reține că e epidemie de gripă. Că gripa dă complicații. Că totul începe cu o febră. Dă scroll pe facebook, unde ”aude” de drame și tragedii cu copii de-o vârstă cu al ei.
Și nu mai știe ce este exagerat ori adevărat. Devine tare greu să filtrezi informația. Oricum nu mai e sigură de nimic, nici de grădiniță, nici de bonă, nici de cum să doarmă, ori cum să mănânce.
Acesta mi se pare cel mai greu lucru în era informației, să fii proaspătă mămică și să fii asaltată de păreri contradictorii, infomații neavizate și sfaturi cu duiumul.
Pentru că-n tot tăvălugul acesta de informații cu care este asaltată s-ar putea să uite sfatul ăla valoros pe care l-am primit eu.:
💡 Dar cel mai important este să fiți voi, părinții, împăcați cu deciziile voastre, oricare ar fi ele ca să vă fie bine tuturor. Nu există adevăr absolut ci doar niște recomandări generale.
Sursa foto coperta: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment