O mamă, doi copii și un plural în loc de singular

Să vă povestesc repede care este cea mai enervantă chestie pe care o fac eu, în calitatea mea de mamă de doi, după cum m-a anunțat însuși copilul cel mare. 

Luăm ca exemplu chiar ziua de azi, dar am exemple și de ieri și de alaltăieri și de acum 1 an sau 2.

Să vedeți:

Ei doi în sufragerie, construiesc un turn din piese de lego duplo. Eu la bucătărie, golesc mașina de vase.

După un timp, în care îi tot auzeam cum se joacă, mai o piesă de lego trântită pe parchet, mai o mârăială, deodată îl aud pe Tudor țipând de-a dreptul și turnul dărâmându-se. Apoi iar liniște.

Strig din bucătărie:

-Gata, terminaȚI cu gălăgia!

Tudor îmi răspunde țipând nervos, așa că mă simt datoare să repet:

-TerminaȚI cu gălăgia. Potoliți-VĂ! Gata, că VĂ aude tot blocul!

Ies din bucătărie să fiu sigură că m-AU auzit.

Când ce să vezi, Tudor era singur în sufragerie, Radu era la baie.

 💡 Și atunci am realizat că Radu are mare dreptate

Sunt foarte enervantă cu vorbitul ăsta la plural, înainte să mă asigur că sunt două părți implicate în scandal.

Și știu, dar nu mă pot abține. E ca un reflex pavlovian:

➡ Dacă aud că țipă unul, mă adresez amândurora ”să termine cu gălăgia” 

➡ Dacă văd piesele de lego înșirate pe jos, le cer amândurora ”să strângă și să facă ordine”

➡ Dacă unul dintre ei nu și-a cuplat încă centura în mașină exclam: ”Gata cu joaca! Puneți-vă centurile!” 

➡ Dacă unul se lovește în timpul jocului, prima întrebare este: ”Dar ce  AȚI pățit?”

Și așa mai departe..

Bineînțeles că e foarte enervant, iar Radu cred că mi-a zis de o sută de ori până acum:

➡ Să nu mai vorbesc la plural, în sensul să nu mai dau vina pe el că el nu are nicio vină că Tudor s-a lovit.

➡ Să nu mai presupun și să întreb exact ce s-a întâmplat;

➡ Să nu-i pun pe amândoi să strângă ceva, când de exemplu Tudor nici nu a pus mâna piesele de lego;

➡ Să mă adresez individual celui implicat în acțiune;

Deci pe scurt, să nu mai folosesc pluralul ăsta enervant:

➡ dar ce AȚI făcut aici? când la locul faptei este doar un copil.

➡ de nu STAȚI liniștiți? când de fapt unul dintre ei face un lego.

➡ de ce ȚIPAȚI? când unul dintre ei colorează.

➡ de ce nu AVEȚI răbdare? când de fapt doar unul este precipitat.

Deci da, și în timp ce scriu îmi dau seama că are dreptate Radu. Este enervant. 

Sursa foto: Arhivă personală