5 basme clasice: Cum îi ajuta pe copii (Psihanaliza autorului)

Nu știu dacă le (mai) citiți copiilor basme clasice. Eu am citit mai demult această carte- Psihanaliza basmelor, Bruno Bettelhein- și voi lăsa aici o concluzie scurtă despre 5 basme clasice analizate- cum îi ajută pe copii (părerea și analiza autorului, desigur, eu citez:)

Cartea analizează din foarte multe puncte de vedere zeci de basme și este o lectură interesantă.

 

Ceea ce m-a convins să cumpăr cartea a fost chiar descrierea ei de pe verso, respectiv:

”Mulți dintre părinții din zilele noastre evită să le citească bamele tradiționale celor mici, pentru că le consideră prea sângeroase și traumatizante.

Adevărul este însă că basmele adevărate îi pot ajuta enorm pe copii să-și rezolve ulte dileme și conficte interioare neidentificate.

Această carte a fost scrisă pentru a-i ajuta pe adulți să înțeleagă importanța și valoarea terapeutică a basmelor în formarea copiilor.

Basmele stimluează imaginația celor mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, anxietățile și aspirațiile, sugerându-le rezolvări pentru problemele cu care se luptă mintea unui copil:

-teama de a fi abandonat de părinți;

-rivalitățile dintre frați:

-sexualitatea adultă:

-invidia;

-teama de moarte.

Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale”

o
0
1.Cenușereasa. Psihanaliza autorului.
0
0

Există multe elemente în limba germană ale faptului că a fi forțat să umbli prin cenușă simboliza nu numai degradarea, ci și rivalitatea dintre frați și pe cel care în final își depășește frații care în înjosiseră.

Basmul înlocuiește relațiile dinre frați cu relațiile dintre frații vitregi- probabil o găseliniță care să explice și să facă mai acceptabilă animozitatea pe care nimeni nu o dorește între frații adevărați.

Niciun alt basm nu ilustrează la fel de bine precum Cenușăreasa trăirile interioare ale unui copil în chinurile rivalității fraterne, atunci când se simte deznădăjduit și depășit de frații și surorile lui.

Cenusăreasa este persecutată și injosită de surorile ei vitrege; interesele ei sunt sacrificate pentru interesele lor. Ea face munca cea mai grea.

Așa simte și un copil care este devastat de rivalitatea fraternă. Oricât de exagerat i se pare unui adult injosirea Cenusăresei, asa isi spune si un copil afectat de rivalitatea fraternă:

”Ăsta sunt eu”, așa mă maltratează și pe mine sau cel puțin așa vor, mă cred lipsit de merite”

 

2. Hansel și Gretel. Psihanaliza autorului.

 

”Hansel si Gretel începe realist. Părinții sunt săraci și își fac griji dacă vor fi în stare să-și crească copiii.

În timpul nopții discută situația în care se află și ar putea să o rezolve.

Basmul exprimă în cuvinte și acțiuni ceea ce se petrece în mintea copiilor. În termenii anxietății dominante, Hansel și Gretel își suspectează părinții că plănuiesc să-i abandoneze.

Un copil mic, care se trezește înfometat în puterea nopții se simte amenințat că ar putea fi abandonat și total respins, sentimente resimțite sub forma fricii de inaniție. 

Mama reprezintă surse de alimente pentru copii, iar acum ei o o percep ca abandonându-i în mijlocul sălbăticiei.

Copilul simte anixietate și dezamăgire profundă atunci când mama nu mai pare motivată să-i satisfacă toate nevoile alimentare, ceea ce îl face să creadă că a devenit neiubitoare, egoistă, rea și rece.

Hansel și Gretel se încheie cu eroii întorcându-se la casa părinteasă pentru a găsi în sfârșit fericirea. Ceea ce e corect din punct de vedere psihologic, pentru un copil împins spre aventură de probleme orale sau oedipiene nu poate spera să găsească fericirea în afara casei părintești.

Pentru ca totul să meargă bine în dezvoltarea sa, trebuie să-și rezolve aceste conflicte cât mai e dependent de părinți.

Numai prin bune relații cu părinții poate un copil să se maturizeze armonios.

Hansel și Gretel este un basm în care cei doi frați cooperează pentru a se salva reciproc, reușind asta datorită efortului conjugat.

În acest basm s-a insistat asupra faptului că un copil continuă să se agațe de părinți, deși a sosit vremea să înfrunte singur lumea!

0
0
3.Povestea Albă ca Zapadă. Psihanaliza autorului.
0
0

 

”Povestea începe atunci când mama Albei-ca-Zăpada se înțeapă la deget și 3 picături de sânge roșu cad în zăpadă.

Sunt sugerate aici problemele pe care povestea își propune să le rezolve: inocența sexuală, albul, în contrast cu dorința sexuală simbolizată de sângele roșu.

Basmele îl pregătesc pe copil să accepte ceea ce altfel este cel mai tulburător eveniment: sângerarea sexuală, ca în menstruație și mai târziu în actul sexual, când himenul este rupt. Ascultând primele propoziții din basm copilul află că o cantitate infimă de sânge (3pic, 3 fiind asociat în inconștient cu sexul)- constituie o precondiție a conceperii unui copil, pentru că numai după această sângerare se naște copilul.

Narcisismul ocupă un loc considerabil în dezvoltarea unui copil.

El trebuie să învețe să depășească treptat această formă de concentrare pe sine. Acest basm atrage atenția asupra consecințelor negative ale narcisismului asupra părinților și copiilor. Narcisismul Albei-ca-Zăpada îi este aproape fatal atunci când nu rezistă tentației de a arăta mai frumoasă, ispitită fiind de maștera deghizată, iar regina va fi distrusă de propriul ei narcisism.

De ce în aceste basme iar tatăl este deseori ineficient și slab? Motivul pentru care un tată este portretizat așa are de-a face cu așteptările copilului de la părinți.

Mama trebuie să asigure îngrijirea copilului și satisfacerea nevoilor lui corporale imediate necesare supraviețuirii.

De aceea dacă o mamă îl trădează pe copil în basme viața îi este pusă în pericol (ex Hansel si Gretel).

Dacă tatăl, din slăbiciune neglijează îndeplinirea datoriilor față de copil, viața copilului nu este în mod direct în pericol”

 

4. Scufița Roșie. Psihanaliza autorului.

 

 

În timp ce Hansel și Gretel trebuie să fie izoniți în lume, Scufița Roșie pleacă de bunăvoie. Ea nu se teme de lumea de afară ci îi apreciază frumusetea, dar tocmai aici o paște pericolul.

În formă simbolică, basmul proiectează o fată în pericolele conflictelor oedipiene pe parcursul pubertății, apoi o salvează de ele ca să se poate maturiza în liniște.

Scufița Roșie este un personaj de basm iubit pretutindeni, fiindcă, deși e virtuoasă, e ispitită și pentru că soarta ei ne spune că a avea încredere în intențiile bune ale oricui, ceea ce pare atât de frumos, ne face vulnerabili.

Dacă n-ar exista în noi ceva care e atras de lupul mare și rău, el nu ar avea nicio putere asupra noastră. De aceea e important să-i înțelegem natura, dar și mai important să încercăm să aflăm ce ne atrage așa de mult la el.

Oricât de încântătoare ar fi naivitatea, e periculos să rămâi naiv o viață întreagă.

Dar lupul nu reprezintă doar seducătorul mascul, ci și toate tendințele asociale și animalice din noi. Renuntând la capacitatea copilului de vârstă medie de a merge fără se se abată din drum, asa cum i se cere, Scufița Roșie regresează la stadiul de căutare a plăcerii.

Pericolul pentru Scufița Roșie este sexuallitatea ei incipientă, pentru care ea încă nu este pregătită emoțional.

Povestea e foarte clară în ceea ce privește faptul că ele nu au murit după ce au fost devorate, așa cum arată reacția Scufiței Roșii când este eliberată.

Fata a sărit afară. strigând: Ah, ce groaznic a fost, ce întuneric în burta lupului”

A fi speriat înseamnă că ești cât se poate de viu și desemnează o stare opusă morții, când nu mai gândim sau simțim.

Scufiței Roșii îi era frică de întuneric deoarece prin comportamentul ei își pierduse conștiința superioară care îi lumina existența.

Iar un copil care știe că a făcut ceva greșit sau nu se mai simte protejat de părinți simte cum întunericul nopții îl învăluie cu teoriie lui.

 

5. Cei trei purceluși. Psihanaliza autorului.

 

 

 

”Casele construite de cei trei purceluși simbolizează progresul omului în istorie: de la o cocioabă șubredă la o casă de lemn, apoi la una solidă, de cărămidă.

Cel mai mic purceluș își construiește căsuța din paie iar al doilea din nuiele; amândoi înjgheabă aceste adăposturi la repezeală, cu cât mai puțin efort ca să se poate juca tot restul zilei.

Numai cel de-al treilea și cel mai are purceluș a învățat să trăiască în concordanță cu principiul realității: el e capabil să-și amâne dorința de a se juca și în loc de asta acționează conform abilității de a prevedea ceea ce se va întâmpla în viitor. Mai mult reușește să prevadă corect comportamentul lupului- dușmanul.

Identificarea cu purcelușii din basm ne învață că există grade de evoluție- posibilitatea de a progresa de la principiul plăcerii la cel al realității care, în definitiv nu este altceva decât metamorfozarea primului.

Copilului care de-a lungul poveștii a fost invitat să se identifice cu unul dintre protagoniști, nu numai că i se dă speranțe, dae i se spune că dacă își dezvoltă inteligența poate invinge un adversar mult mai puternic.

___

Sursă foto copertă: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 236 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives