Vaaaaai, dar ce se supără. Se simt jigniți, nu altceva.
Din când în când, mă mai fac și eu glumeață, și-l strig pe Radu, Matei.
Pfoai! Ce privire îmi aruncă de simt fiorii reci pe șira spinării câteva zile.
Nu mai spune așa!
Mateiuț, atunci!
Deci gata cu Matei. Eu vreau să mă dez-numesc de Matei.
E foarte frumos numele ăsta! Îmi place așa de mult!
Doaaaamneee, de ce?
Ce nu știe el, e că Matei era chiar prima noastră opțiunea (a mea).
➡ Îmi plăceau Matei, Călin, Vlad, Radu, David, Alexandru și Filip.
Iar pe lista lui P., era Radu. Îi plăcea și Matei, dacă îmi place mie, dar am convenit noi că este mult prea comun.
În imaginația noastră dar mai ales în lumea noastră unde nu cunoșteam mai pe nimeni cu copil mic, ”Radu” ni se părea un nume extrem de rar.
💡 Adică noi ne-am gândit că nu mai pune nimeni ”Radu” la copil acum, toți Razii au 15 ani, cel puțin. Un fel de Viorel așa, să zicem.
Și am zis să mergem ca prim prenume cu acest nume ne-comun. RADU. Dar îi punem și MATEI.
Mare ne-a fost uimirea când am auzit că este un nume tare comun :))
Iar în primele luni ni se părea firesc să-l cheme și Radu, și Matei. Adică mi se părea ca are față și de Radu și de Matei.
💡 Eeeei, dar după câteva luni, el avea față doar de Radu. Nu de Răducu, nu de Matei, ci doar de Radu.
Cine e acest Matei și ce caută lângă băiețelul meu?
Dar cum te cheamă pe tine, puișor?
Radu Matei!
Oooo, și Radu și Matei?
Păi și mami, cum te strigă?
Ursuleț!
(Radu, 3 ani, la supermarket)
Deci la 3 ani, măcar spunea că-l cheamă și Matei.
Acum se recomandă tare Radu (iar din ton reiese, clar, că e cel-mai-frumos-nume-de-pe-pământ ) și cu jumătate de gură, Matei (iar din ton reiese nu-mi-place-nici-mie-dar-ce-să-fac-dacă-mințile-astea-crețe-s-au gândit-așa)
În 2015 am reluat subiectul: ce nume de băieți ne plac?
➡ Lui Radu îi plăcea cel mai mult Radu. Și după Radu, Tudor.
➡ Mie-Victor, Vlad, Filip, Călin, Tudor, David.
➡ Lui P.- Tudor.
Buuun, pe ”Victor” mi l-a demontat repede că atunci, în 2015, era un personaj politic în vogă, care îi diplăcea profund soțului meu (nu zic cine, că poate îmi citește blogul:)), dar să zicem că dacă acum am avea o fetiță el nu prea ar fi de acord să o numim Viorica :))
Deci lui nu îi prea îi plăceau nici Victor, nici Filip, nici Călin.
💡 Am rămas la Tudor. Și am adăugat Ștefan.
Care Tudor face la fel de urât ca fra-su când îi spui Ștefan.
Nici măcar nu-l sărbătorim pe 27 decembrie, că se supără :))
Cum te cheamă pe tine?
Tudor
Și mai cum?
Arău.
Și?
Și A-T-Â-T. Doar Tudor.
Deci, ca să știți:
💡 Dacă vreți să-mi supărați copiii, strigați-i pe al doilea nume. Succes garantat.
Leave a Comment