Limba mică, care nu îi ajungea, s-a făcut suficientă

Tati, du-ti tă iei peto!

Pessssssto, Tudor. Poți să zici și tu, pessssssto?

Nu pot tă dic peto. Io dic ata: pe-to!

Păăai ia încearcă. Pesssss-to. Zi și tu!

Nu pooot. Că nu-mi adunde imba!!!

(august 2018)

Asta da argument. Cel mai argument, chiar! La 2 ani si 9 luni limba nu-i ajungea ca să spună pesto. Că și era și ea mică.


Între timp, a crescut și ea.  S-a făcut mai mare și mai suficientă-n gură, are 3 ani și 7 luni, deja.  Și acum îi ajunge să spună aproape tot ce vrea ea. Fără ”r” ori ”l”, cu ”ș” în loc de ”s” dar se face și limba asta mare o dată.

Limba, care când era mică spunea ”ghimba” la mașină, s-a făcut așa de mare încât a și uitat de cum pronunța.

Dar noroc că există multe altele pentru care limba încă nu îi ajunge. Căci corect va vorbi o viață-ntreagă, cu silabe inversate ori literele lipsă, un timp foarte limitat.

 

Pentru că odată cu el, și limba se face mai mare.

 

Și dacă acum 1 an nu era suficientă deloc pentru ce-i trebuia ori voia să exprime, acum s-a făcut și ea mare, mare, tot mai mare.

 

Și a crescut-o, după chipul și asemănarea lui.

 

Ba mică, ba mare, că așa este și el de o sută de ori pe zi. Dimineața ne-a anunțat că el este o pisică miiiicăă, miaaaauuuu, la prânz băiat mare, așa ca Radu, aproape, ce, și el este foarte mare, nu?

Și asta este o certitudine, desigur, este mai mare, cu fiecare zi care trece.

O să fii un tată extraordinar, măi Tudor, îi zic.
Cine?
Tu. Vei fi cel mai minunat tată.
Unde?
Când vei fi mare. Vei avea și tu copiii tăi. Vei fi tată!
Dar eu nu vreau să fiu tată!
Aaa, doar dacă o să vrei.

Eu vreau să fiu mamă!

(aprilie 2019)

 

Limba lui e o comoară

 

Acum încăpățânată și imediat mieroasă. Tăioasă, nervoasă și apoi dulce și plina de zen.

Îi prind cu ambele mâini față lui mică și îi zic cu dinții lipiți de drag:
Îmi vine să te mă-nânc!
Iar el, suav și drăgălaș îmi răspunde tot cu dinții lipiți: 
Mie îmi vini tăăăă aaa fac…..caca! (2.9 ani)

(august 2018)

 

Limba lui e foc ce arde.

 

Și acum, pentru că este suficientă-n gură, se precipită, se agită, se apără, se scuză și acuză. Știe să răspundă singură dar e la comanda stăpânului ei, care îi trimite comenzi după bunul lui plac. Că de aia îi este stăpân.

Îi zice să tacă, când ar trebui să vorbească, să vorbească când ar trebui să facă liniște, să vorbească-ncet, când ar fi bine tare și șoptit, când ar trebui mai răstit.

 

Limba lui e numai cântec

 

Și acum, că e mare, face ușor rime și cântă un cântec să se înveselască.

Dom, dom să-nălțăăăm

Dom, dom să-nălțăm

Raduuuu e urâhâââat!

Radu e urâhâââât!

Ura, drăguțul meu!

 

Limba lui e frunză verde

 

Din tricicletă, cu mâna, arătând spre ghidon, mă zorește aprig

Dă-mi punga aia, că e mea, o atârn de ghiveciul de la bibicleta mea.

Pentru că, chiar dacă e suficientă, limba lui mai are de învățat, cuvinte și sensuri noi.


De astăzi, nici limba lui nu mai este mică.


Eu sunt Anca, mamă de-un băiat serios și altul haios. Amândoi frumoși, dar mai ales gălăgioși.

Dacă dorești să fii la curent cu isprăvile noastre, poți da un like paginii de facebook a blogului sau te poți abona la newsletter, pentru a primi pe e-mail noile articole.

About the Author

Anca Arau
Author with 307 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives