Ei, și dacă tovarășul tot nu mai face vizite de vreo 30 de ani, cât de fain ar fi să ne schimbăm și noi mentalitatea?

În anii în care ne-am născut noi, era așa:

”Totul trebuia zugrăvit, vopsit, adunat, curăţat, stivuit, aranjat depozitul, măturată curtea.

Am marcat culoarele cu alb, după lege. Abia după aceea, mi s-a spus că tovarăşei nu-i plac culoarele vopsite alb, cum prevedea protecţia muncii, aşa că am pus angajaţii din fabrica de scaune să umble peste ele, încoace şi încolo, ca să pară vechi, să nu avem probleme.

 ➡ Pregătirile şi vizita m-au îmbătrânit cu 10 ani.

A fost groaznic

În săptămâna premergătoare vizitei, au venit şefii, nu mai ştiai care de unde sunt: un ministru adjunct de la industria lemnului, un director din centrala de prelucrare a lemnului Bucureşti, o droaie de alţi miniştri adjuncţi, oameni de la securitate.

În fiecare zi trecea prin unitate câte un secretar de partid de la Comitetul Judeţean de partid să vadă cum merg pregătirile.

Este mărturia unui director al unei fabrici.

Povesteşte cât de mult l-au afectat pregătirile unei vizite de 25 de minute din partea conducătorului statului. În anul în care m-am născut eu! Nici directorul, nici fabrica, nici pregătirile nu au importanță, căci nu e nimic ieșit din comun, voiam doar să descriu un context.

Cât de mult se punea preț pe aparențe.

Așadar nu este nimic ieșit din comun, ba chiar e foarte de înțeles, de ce  noi suntem mai mult falși decât autentici, de ce ținem mai mult la aparență decât la esență, de ce punem mai mult preț pe ce cred alții despre noi, decât pe ce simțim noi.

Pentru că, noi am crescut, învățând că cel mai important lucru este păstrarea aparențelor! Acasă, pe stradă, la școală, oriunde și cu orice preț!

Pentru că, noi am fost ghidați să facem alegeri care să îi mulțumească, în primul rând pe cei din jur! La joacă, acasă, la școala!

Pentru că, noi am fost sfătuiți, mai des decât orice, să nu ne facem părinții de râs, să avem grijă că vorbește lumea!

Pentru că, noi am crescut crezând, știind și învățând că cea mai mare virtute este să fii cuminte!

Pentru că, noi am crescut cu ‘să moară și capra vecinului’ în minte și suflete. Simțim invidie, da, și în consecință:

➡ Ne raportăm propria avuție și fericire la ce au ceilalți;

➡ Minimalizăm succesul celorlalți, raportându-ne la propria nepricepere.

Ei, și dacă tovarășul tot nu nu mai face vizite de 30 de ani, cât de fain  ar fi să ne schimbăm și noi mentalitatea și să le transmitem și să ne învățăm,  copiii, să fie în primul rând, autentici?

Să îi iubim și apreciem pentru ce sunt ei, nu pentru ce ne dorim noi să fie.

Să-i încurajăm și motivăm să fie mai buni decât au fost ieri, nu mai buni decât Andrei ori Vlad.

Să le fim aproape și să-i ghidăm în decizii care să-i mulțumească în primul rând pe ei.

Să învățăm că dacă își cer drepturile și ripostează în fața unei nedreptăți, nu înseamnă că sunt lipsiți de respect.

💡 Cam cât de puternică credeți că ar crește generația asta de copii ”obraznici” dacă îi învățăm să fie tot ce n-am fost noi?

Sursa foto: Unsplash