Încă nu ne-am hotărât dacă Tudor va intra la clasa pregătitoare peste 2 ani sau peste 3 ani. Acum el este la grupa mijlocie, la anul va fi grupa mare, deci urmând acest curs ar trebui să înceapă școala peste 2 ani.
Dar pentru că împlinește anii în noiembrie am putea să-l ”amânăm” cu școala încă un an.
Eu am zis să fiu pregătită și pentru primul scenariu. Să facem cea mai bună alegere. Că vorba aia, mai bine să fii pregătit decât nepregătit :))
Și o să povestesc cum am găsit modalitatea perfectă de a cunoaște toate învățătoarele de clasa a-III-a din București :))
Bilanț:
După 1 săptămână, 10 școli, 40 de clase a-III-a x 30 de copii, fiecare
ce i-am învățat noi pe copii dar mai ales ce ne-au învățat ei pe noi
Ca să o iau cu începutul, totul a început când în urmă cu vreo 2 luni, o fostă colegă m-a sunat să-mi spună de un job la firma unde este ea acum, ”hai că e și aproape de tine, e cam ce făceai dar parcă mai interesant, hai că sigur o să-ți placă”
Și m-aș fi dus, dar marea mea dorință pentru anii ăștia cu copii mici a fost un part-time, program flexibil- cel puțin și anul acesta.
Și în timp ce eram la masă cu ea și povesteam toate astea, m-a lovit inspirația.
Mie îmi place să lucrez pe partea de proiecte (ce făceam și înainte) dar mi-ar plăcea să lucrez și pe proiecte sociale. Să mă uit la un ONG?
Long story short am văzut acest post de Manager de Proiect, pentru Ora de Educație Rutieră, postat de Asociația Edit și mi-am zis că mi s-ar potrivi.
Ora de educație rutieră este cel mai mare proiect de educație rutieră din România, face parte și din Programul Național de Educație pentru Siguranță, aflându-se acum, la ediția a-VI-a.
În ce constă:
O echipă formată dintr-un lector OER și un polițist de la Brigada Rutieră București susțin o oră de educație rutieră în clasele a-III-a din școlile de stat.
Am deschis săptămână cu Cervantes, am încheiat-o cu Maria Rosetti (care mi-a plăcut maxim cum este integral renovată și foarte aproape de mine :))
Structura cursului este făcută de un psiholog și am apreciat cât de mult se pune accent în transmiterea informației, pe joc, educație non formală și mai ales grijă enormă pentru copilul din fața ta (să fie implicați, să se audă toți, să le placă, să lucreze în echipă, să se simtă bine, să înțeleagă ce înseamnă siguranța rutieră, să-și însușească noțiuni de educație rutieră și, foarte important, cum trebuie să se ajute de simțuri ca să rămână în siguranță pe stradă)
💡 Și aici, eu am învățat ceva foarte important de la copii
Pe principiul ”Oamenii mari nu înțeleg niciodată nimic iar copiii trebuie să le dea mereu explicații” (că tot le citesc, copiilor mei, la culcare ”Micul Prinț”), am învățat de la copiii din această primă săptămână cât de intuitiv este jocul pentru ei, cât de în elementul lor se simt când se joacă, cât de firesc își însușesc notiunile prin joc.
Să vedeți.
Unul dintre jocurile pe care le desfășoară la ore lectorii OER constă în alegerea unui scenariu (un copil alege din mai multe cartonașe) și le citește colegilor scenariu.
Dau un exemplu:
”Radu și Mihai se grăbesc să ajungă la ziua de naștere a colegei lor de clasă. Sunt într-o mică întârziere și se îngrijorează că poate vor rata ceva amuzant. Mai au puțin, însă au de traversat o intersecție aglomerată. Radu se năpustește pe trecerea de pietoni, încântat că ”e încă verde” dar Mihai rămâne în urmă, pe trotuar. Radu strigă: ”Hai acum, ce mai stai”
Acesta este scenariu.
Iar ei, așa cum sunt așezați în bănci, deci în echipă de 2 formează o echipa și primesc câte un cartonaș din cele 3 (cu simbolul: creier, ochi și urechi și inimă). Echipele formate sunt consilierii lui Mihai și Radu.
Toată ideea este ca ei, în echipă, să se consulte cum se folosesc de notiuni teoretice și simțuri ca să rămână în siguranță.
Echipa Gândirii (cu simbolul creier) va trebuie să-și amintescă de regulile de circulație, de care facem uz ca să rămânem în siguranță.
Echipa Simțurilor (cu simbolul ochi și urechi) va trebuie să identifice cum ne folosim de văz, auz ca să rămânem în siguranță.
Echipa Emoțiilor (cu simbolul inimă) cum identificăm emoțiile și cum le gestionăm ca să rămânem în siguranță.
Și când am făcut acest exercițiu la training, pfoaaaa, mi s-a părut greu :)) Nu știam ce să-i sfătuiesc pe Mihai și Radu.
Eeeei, și am rămas foarte surprinsă că acești copii de clasa a-III-a, fără să le dai foarte multe explicații ce-i de făcut, au dat niște răspunsuri extraordinare. Atât de intuitiv li se pare totul. Și dau niște răspunsuri geniale. Adică sunt niște consilieri pe cinste. Nu ca mine :))
Un băiețel a zis că e bine să-și fie frică pe stradă, că așa ești mai atent, când traversezi.
Păi nu are dreptate?
O fetiță l-a sfătuit pe Mihai ”să nu alerge niciodată pe trecerea de pietoni, și să uite foarte atent în ambele părți, că un necaz se poate întâmpla. Mai bine întârzie la petrecere.”
și tot așa
Iar în a doua parte a orei, un polițist le vorbește copiilor despre semne de circulație, importanța purtării centurii de siguranță, pe unde și cum traversăm, ce comportament trebuie să adoptăm pe stradă etc
Și dacă e frumos afară (cum a fost toată săptămâna trecută) țin această parte a orei la mașină.
Copiii se urcă în mașină, verifica sirena, vorbesc la stație și răspund întrebărilor domnilor polițiști.
Și revenind la mine, v-am spus că am găsit modalitatea perfectă de a cunoaște toate învățătoarele de clasa a-III-a din București :))
Copiii au fost foarte încântați. Vă așteaptă și săptămâna viitoare!
mi-a spus o doamnă învățătoare de la ultima oră de vineri.
Faptul că ei au fost incântați se datorează exclusiv lectorilor și polițiștilor de la clasă, nu mie, dar chiar și așa trebuie să recunosc că această apreciere mi-a făcut ziua mai frumoasă 😉
Și cam asta voiam eu să povestesc în această seară!
Săptămână cu spor vă doresc!
Foto credit:
Claudia Chelbea & Ionuț Dumitru
Anca Arau
Leave a Comment