Da, da, copiii zilelor noastre.
Obraznici și neascultători și prea răsfățați și băgați în seama. Cărora prea li se explică toate și se ține cont de părerea lor prea mult.
Copiii aceștia care fac ce vor și li se suflă-n fund. Care sunt tratați de la egal la egal, deși sunt numai niște țânci.
Copiii de care părinții ascultă dar o să vadă ei când li se urcă-n cap.
Eeeeei, tocmai acești copii care prea băgați în seama sunt și prea multă atenție și importanță primesc, tocmai ei se raportează la lege ca la autoritatea supremă, nu contestă și nu pun sub semnul întrebării, regulile, o dată explicate și înțelese și nici prin cap nu le-ar trece să încalce vreo regulă.
Au un simț al dreptății extraordinar de dezvoltat.
Sunt corecți, cinstiți, justițiari din fire, drepți, condamnă vehement minciuna și sunt extrem de dezamăgiți când sunt mințiți. Și nu mint și respectă regulile și legea.
Copiii aceștia din ziua de azi, așa obraznici și neascultători cum sunt
➡ sunt cei care-și trag părinții de mână când se avântă pe trecerea de pietoni la culoarea roșie a semaforului
➡ cei care nu ar accepta în ruptul capului să-i spună lui nenea conductorul că are 4 ani doar ca să nu cumpere bilet la tren
➡ cei care își așteaptă rândul la coada de la tobogan, cei care își ceartă părinții de câte ori încalcă o regulă oricât de neînsemnată ar fi.
Copiii aceștia care au voie să facă un milion de lucruri iau foarte în serios lucrul pe care nu au voie să îl facă.
Copiii aceștia au cerut și au primit explicații clare și pe înțelesul lor de ce nu merg la școală, de ce ne spălăm atât de des pe mâini, ce înseamnă nenorocirea asta de virus, ce este o pandemie, de ce #stamacasa, de ce nu mergem în parc.
idea: Pentru că așa sunt ei curioși. Și au nevoie să știe. Un alt ”defect” al copiilor noștri. Prea multe întrebări de oameni mari. Că dacă e copil să se joace, ce atâtea întrebări și explicații.
Că doar pe vremea mea era cu ”așa trebuie”, copiii ascultau și nu puneau atâtea întrebări. Acum…
Ziseră asta în cor părinți și bunici ascultători și cuminiți, nu precum copiii de acum dar pentru care regulile se consideră respectate dacă nu ai fost prins.
Da, cel puțin raportându-mă la copiii mei (dar mi-am permis să generalizez sper să nu fie cu supărare) nici prin cap nu le-ar trece să ceară afară, în această perioadă.
Ei înțeleg că astea sunt niște reguli stabilite de o autoritate, comunicată chiar și la tv și cel mai important ei au capacitatea să-nțeleagă că tocmai respectarea regulilor ne țin în siguranță.
Și ei așa neascultători cum sunt, înțeleg asta mult mai bine decât adulții din viața lor, cuminți, mari, ascultători și docili.
Da, ei nu înțeleg când îi rugăm să nu mai țipe că deranjăm tot blocul dar înțeleg de ce #StamAcasa.
Nu înțeleg de ce nu putem să ne jucăm dacă tot suntem acasă dar înțeleg de ce #StamAcasa.
Nu înțeleg de ce nu pot primi fructele fix în acest moment dar înțeleg de ce #StamAcasa.
Se plictisesc, plâng, țipă dar înțeleg foarte bine ce înseamnă o regulă.
Toate planurile lor de viitor apropiat încep cu ”când trece coro(a)na virus”, mergem să jucăm bowling”, ”la vară, când mergem în Grecia…aaaa, de fapt dacă mai mergem, dacă nu mai e corona virus” pentru că înțeleg că poate fi o vară sau mai multe luni, altfel
Poate pentru că ei stiu că au voie să facă un milion de lucruri așa că ei iau foarte în serios lucrul pe care nu au voie să îl facă.
Copiii noștri obraznici și neascultători, care prea au voie înțeleg mai bine decât noi ce înseamnă să nu ai voie. Să învățăm de la ei!
Pentru ei, hashtagul #StamAcasa o regulă. Iar ei știu că menirea unei reguli este în primul rând să se ne țină în siguranță. Să învățăm de la ei.
Photo by Mike Powell on Unsplash
Leave a Comment