De câte ori aveți ocazia, învățați-i pe străini că România nu e (chiar) o țară din lumea a treia

Acum câțiva ani, pe vremea când eram în Olanda, într-o dimineață, am plecat cu agentul imobiliar să vizionăm niște case. Urma să se nască Radu și căutam să închiriem un apartament mai mare.

Urc în mașina lui, vorbim un pic despre vreme, dacă ne place aici, dacă ne-am acomodat.

Apoi, urmează un semafor. Roșu- mașina oprește. Și în timp ce mașina staționează, agentul imobiliar se întoarce către mine și îmi pune cea mai halucinantă întrebare. O să redau dialogul în română.

Acum trebuie să așteptăm. Că este roșu și așteptăm să facă verde, ca să mergem mai departe”

Mă uit la el oarecum ciudat, mai mult amuzată și fac o grimasă de genul:

”Ok, înțeleg că facem small talk dar chiar așa să-mi spui că trebuie să stăm pe loc că e roșu. Adică, n-am aterizat de pe lună ieri, știu cum funcționează un semnafor.

Ei, și acum urmează întrebarea aia halucinantă. Probabil inspirat de grimasa mea, ia aer în piept și plin de compasiune și empatie, mă întreabă:

But…aaaaa….hmmmm…Do you have traffic lights în Romania?

Deci ați înțeles, da, mă întreabă dacă noi în România, avem SEMAFOARE. Semafoare. Mi s-a părut incredibil.

Și discuția a continuat, l-am întrebat și eu dacă știe unde-i România, dacă știe că-i țară colega cu Olanda lui în Uniunea Europeană. Cum să nu fie semafoare? Că și dacă am merge cu căruțele cum crede el, tot avem nevoie de semafoare, că România este o țară mare, cu drumuri multe, cu mulți locuitori și implicit multe căruțe, dacă nu mașini. 

Mi s-a părut, deci, o ignoranță maximă din partea lui. Pentru care însă, suntem răspunzători, fiecare-n parte.

Știu că am mai povestit acest dialog dar chiar mi s-a părut halucinant de grăitor.

Și continuă discuția, ce credeți, chiar dacă nu cu voce tare. Dar eu știu să citesc printre rânduri. :))

Aveam în plan 3 case, toate în localitatea vecină. Le vedem, plecăm înapoi spre casă. Și în mașină mă întreabă ce părere am despre ce am văzut.

Îi zic că una dintre ele mi s-a părut scumpă, pentru ce oferă, a fost de acord cu mine.

La a doua nu știu ce nu mi-a plăcut dar a fost de acord cu mine și la aceasta și urmează a treia casă.

Îi zic că nu, că noi vrem să aibă mașină de spălat vase și uscător rufe, în contextul copilului mic etc. Și-mi zice:

Ooo, cooooommmeee on!

Adică în traducere:

Mă lași, până ieri îți spălai hainele la râu și ai venit aici și nu poți să trăiești fără mașină de spălat vase.

Exagerez desigur, probabil nu asta a fost în mintea lui dar așa mi-am tradus eu acel ”Come on”!  :)) 


Și această introducere lungă dar cât să constat acest fapt:

De vină pentru ignoranța străinilor suntem și noi, cei care ne vorbim țara de rău, de câte ori primim întrebarea: 

Și, cum mai e în România?

Ooooo, corupție, nu avem drumuri, nu avem spitale, școlile sunt praf, suntem foarte săraci, triști și amărâți.

Și poate, fiecare afirmație, luată în parte, o fi adevărată dar nu de expus în 2 minute, unui străin care te întreabă, într-o gară internațională de unde ești și cum e la tine în țară. Un străin cu care nu ești prieten, nici măcar nu-l cunoști de fapt și nici nu-l mai vei revedea vreodată.

A, stați că mai un exemplu, tocmai când ziceam că am încheiat întroducerea.

Pe când lucram într-o multinațională, într-un departament nou înființat în care erau și mulți străini (expați), am plecat, înainte să apucăm să ne cunoaștem prea bine, într-un teambuilding. Am plecat cu autocarul din București la Bran, deci la 150 km, mai încolo.

Și ce mă întreabă un francez:

Ai mai fost vreodată la munte?

Adică la pensiunea asta? Sau în stațiunea asta, că nu înțeleg întrebarea?

A nu, la munte, pur și simplu.

Uite, luna asta, nu! 


Când te întreabă un străin ce mai face țara ta, mai gândește-te înainte să-i înșiri, dintr-o suflare, toate aspectele negative. Rămâi obiectiv, desigur, dar nu mai mult de atât. 

Chiar și cei plecați de 20-30-50 de ani din țară, deși au legături permanente cu țara trăiesc cu aceeași impresia ca a agentului meu imobiliar, păstrând proporțiile bineînțeles.

Și aici e vina fiecăruia dintre noi. Pentru că cei care intră în contact cu străinii, adesea sunt cei care călătoresc, care știu o limbă străină, care au un job stabil și locuiesc, cel mai probabil, într-un oraș mare.

Viața nu este atât de sumbră și tragică pentru noi, încât să nu fim în stare să găsim 2-3 aspecte pozitive de menționat despre traiul nostru cel de toate zilele.

Dar aici în Madrid, de nu arunci pe jos servețelul ori chiștocul de țigară?

Eeeei, cum să arunc, nu vezi ce curat e?

Păi uite de-aia nu-i curat la noi.

Când te întreabă un străin ce mai face țara ta, mai gândește-te înainte să-i înșiri, dintr-o suflare, toate aspectele negative. Rămâi obiectiv, desigur, dar nu mai mult de atât. 

Pentru că este datoria noastră a tuturor, să ne (mai și) promovăm țara, așa de la nivelul fiecăruia, nu să dăm cu ea de pământ de 5964040 ori pe zi, în fiecare zi. Că țara suntem noi!


Sursa foto: Photo by Anastasia Fomina on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 387 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc