Dacă ar trebui să îl caracterizez într-un singur cuvânt pe Radu, acela este cu siguranță ”precaut”.
El este un tip rezervat. Precaut. Logic. În banca lui. Își cunoaște limitele și nu și le depășește. Cântărește riscurile. Este precaut. Am mai zis, știu, dar nu pot scrie eu cât de precaut este, pe cât de precaut este el, în realitate:)
Se spune că părinții de băieți trebuie să fie tot timpul în alertă, căci băieții doresc să experimenteze lucruri periculoase, să sară de la înălțime, să se arunce în gol, să se urce în cel mai înalt copac.
Not my problem! Pe cât de energic a fost/ este Radu pe atât de precaut este. Îmi cer scuze iar pentru abundența de ”precaut”:)
Exemplu concret este când s-a întâmplat să plec cu mașina de pe loc fără să îi leg centura de siguranță, el fiind în scaunul auto. Avea 4-5 ani.
Majoritatea oamenilor desfăcuse, oricum, centurile. Nu și Radu. Aceste minute cât a fost dezlegat și le-a petrecut cu ochii pe semnalul ‘legati centurile’, ca nu cumva să devină luminos când el se scaprină-n talpă.
Păi cam 70-80 km/oră, Radu!
Aha, deci mai repede decât merge mașina în oraș. Păi, atunci nu înțeleg de ce la mașină purtăm centură și trenurile nu au. Chiar nu înțeleg.
A, și tot în vacanța aia din Stockholm, ni s-a apărut amuzant, cum în autobuz, Radu era cam singurul purtător.
Dar există cu un scop, centura, nu? Are și el dreptate, decât să nu porți centură, mai bine o porți..
Dacă este nevoit să facă vreun drum cu mașina, cu altcineva decât cu noi, întreabă exact ”cum conduce persoana respectivă”? ”Ce știu, conduce bine, că el nu crede că va conduce bine”
Și după toate aceste exemple din trecutul lui precaut, ajung în aceste zile în care #stamacasa. Ce-i drept #stamacasa din cauza unui context epidemiologic, nu suntem în vacanță, fără griji.
Când sună curierul și deschid, pleacă în cea mai îndepărtată cameră. Știe că ar trebui să păstrezi distanța cel puțin 1.5 m față de un necunoscut dar după cum ziceam el este mai….precaut.
Și, mai devreme:
Ies să arunc gunoiul. 2 metri am de mers. Noi stăm la bloc, ghena este pe etaj. După ce arunc gunoiul, închid ușa de la ghenă și salut un vecin care cobora pe scări.
Radu mă așteaptă în ușa, pe care o lăsasem deschisă și îmi zice:
Hai mai repede. Ți-ai ținut și tu respirația?
Aaa, nu, de ce?
Ca să nu inspiri aerul de afară, cum de ce? Ca să nu zic că te-ai și întânit cu cineva și mai mergi și încet. Tu nu știi să te grăbești…
Copilul meu cel precaut…Pfiu, și când te gândești că alți părinți trebuie să ducă muncă de convingere ca să țină în casă copiii :))
Sursă foto: Unsplash
Anca Arau
Leave a Comment