Copilul meu cel ăăăă…. pre-ca-ut :)

Dacă ar trebui să îl caracterizez într-un singur cuvânt pe Radu, acela este cu siguranță ”precaut”.

El este un tip rezervat. Precaut. Logic. În banca lui. Își cunoaște limitele și nu și le depășește. Cântărește riscurile. Este precaut. Am mai zis, știu, dar nu pot scrie eu cât de precaut este, pe cât de precaut este el, în realitate:)

Se spune că părinții de băieți trebuie să fie tot timpul în alertă, căci băieții doresc să experimenteze lucruri periculoase, să sară de la înălțime, să se arunce în gol, să se urce în cel mai înalt copac.

Not my problem! Pe cât de energic a fost/ este Radu pe atât de precaut este. Îmi cer scuze iar pentru abundența de ”precaut”:)

 
Cât a fost mic, nu concepea să plece la drum fără centură de siguranță. Aud că altor părinți  le este greu să-și convingă copiii să accepte centura, ba aud că unii copii mai măricei și-o desprind, singuri în mers. Foarte periculos, cum ar zice, Radu:)

Exemplu concret este când s-a întâmplat să plec cu mașina de pe loc fără să îi leg centura de siguranță, el fiind în scaunul auto. Avea 4-5 ani.
 
Mergeam cu 5, hai poate 7 km/h când deodată îl aud și îl văd precipitat, dar stătea nemișcat și-mi spune pe tonul lui de scandal:
 
Doaaamnee, mami, deci să fii mai atentă, nu-ți dai seama că eu am mers fără centură?! Deci e foarte periculos, mami, ai și tu grijă!
 
 
Tot pe la 4 ani, în avion, a avut nevoie să-și desfacă centura pentru câteva minute, că să scarpine pe talpă.
 
Nah, se mai întâmplă. Eram sus, viteză de croazieră, semnalul luminos ”legați centurile” stins.

 

Majoritatea oamenilor desfăcuse, oricum, centurile. Nu și Radu. Aceste minute cât a fost dezlegat și le-a petrecut cu ochii pe semnalul ‘legati centurile’, ca nu cumva să devină luminos când el se scaprină-n talpă.

 
 
Apoi, într-un tren, pe când avea 5 ani, pe când eram în vacanță, într-un citybreak, deci relaxați și noi ca tot omul în vacanță, Radu ne întreabă:
 
Trenul cu ce viteză merge?
Păi cam 70-80 km/oră, Radu!
Aha, deci mai repede decât merge mașina în oraș. Păi, atunci nu înțeleg de ce la mașină purtăm centură și trenurile nu au. Chiar nu înțeleg.
 

A, și tot în vacanța aia din Stockholm, ni s-a apărut amuzant, cum în autobuz, Radu era cam singurul purtător.

Dar există cu un scop, centura, nu? Are și el dreptate, decât să nu porți centură, mai bine o porți..

 

Dacă este nevoit să facă vreun drum cu mașina, cu altcineva decât cu noi, întreabă exact ”cum conduce persoana respectivă”? ”Ce știu, conduce bine, că el nu crede că va conduce bine”

Și după toate aceste exemple din trecutul lui precaut, ajung în aceste zile în care #stamacasa. Ce-i drept #stamacasa din cauza unui context epidemiologic, nu suntem în vacanță, fără griji.

Când sună curierul și deschid, pleacă în cea mai îndepărtată cameră. Știe că ar trebui să păstrezi distanța cel puțin 1.5 m față de un necunoscut dar după cum ziceam el este mai….precaut.

Și, mai devreme:

Ies să arunc gunoiul. 2 metri am de mers. Noi stăm la bloc, ghena este pe etaj. După ce arunc gunoiul, închid ușa de la ghenă și salut un vecin care cobora pe scări.

Radu mă așteaptă în ușa, pe care o lăsasem deschisă și îmi zice:

Hai mai repede. Ți-ai ținut și tu respirația?

Aaa, nu, de ce? 

Ca să nu inspiri aerul de afară, cum de ce? Ca să nu zic că te-ai și întânit cu cineva și mai mergi și încet. Tu nu știi să te grăbești…

Copilul meu cel precaut…Pfiu, și când te gândești că alți părinți trebuie să ducă muncă de convingere ca să țină în casă copiii :))

Sursă foto: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 362 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Cică dacă nu ai facebook, nu exiști. Am și eu ca să ne împrietenim mai ușor